Caucioace nene’, caucioace!

Sal’tare
Azi am chef sa imi aduc aminte de aventurile mele auto si mai ales de cauciucurile incercate, ca tot e sezonul lor. Pe Margareta mea cea rosie, imi aduc aminte ca am luat-o cu niste anvelope Michelin care mai aveau niste „carnita” pe ele. Si trebuie sa recunosc ca asa calitate, chiar si vechi fiind ele, nu am mai vazut pana acum. Am uitat sa precizez ca astea erau anvelope de vara.

Pe vremea aceea anvelope de iarna aveau doar moftangii. Doar astia de isi mai adusesera vreun Passat de prin Germanica si vroiau sa se dea cocosi prin cartier, isi puneau asa ceva. Plus ca cei mai multi, puneau doar pe fata (respectiv pe spate, daca aveau vreun BMW ursulet), ca sa poata face „liniute” linistiti toata iarna. Primele mele cauciucuri de iarna le-am avut la Opelul de care va tot povesteam in trecut (Niculina).

Si pentru ca moda era doar cu doua pe fata, nici eu nu am facut nota discordanta. Erau un pic mai late decat cele de vara si se vedea clar diferenta. Imi placea sa iau unele curbe mai strans si un pic mai in viteza, sa vad cum fuge masina de fund si mai apoi cum reusesc sa o redresez, tocmai datorita aderentei pe care mi-o ofereau aceste cauciucuri.

Ce nu imi placea, era zgomotul acela enervant pe care il fac pe asfalt uscat. Si mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu el. Acum la Logan, pentru ca e si legea data, mi le-am luat pe toate.

Tot SH si acum, ca e criza. Insa am in continuare si anvelope de vara. Cele noi cu care a venit echipat „Golanasu” si imi place. Parca imi ofera frate un sentiment de incredere.

E ceva care ma face sa fiu relaxat la volan! Cam astea au fost „amintirile care ma chinuiesc” pe ziua de azi.

Andrei
KIP IN TACI