Vis cu un castel si un copil mare!

Sal’tare
Nu o sa va vina sa credeti, insa la 29 de ani „artistu” inca viseaza ca un copil. Si nu ma refer la visele cu ochii deschisi, ci la cele nocturne. Visez inca la castele. Si uite ca ultimul castel visat avea 2 etaje si mansarda. Semana izbitor de tare cu casa din imagine, insa cu ceva adugiri si parca un pic mai rotunjita la colturi. Avea usi mari, nobiliare, covor moale si albastru si un pisoi care se rasfata in mijlocul lui. Avea la intrare o scara mare, ce da la nivelele superioare. Totul e facut din lemn, ca asta e materialul care imi place mie. La mansarda are camarute mici, numa’ bune pentru ca cei mici ai casei sa isi creeze universuri ale copilariei, cu jucariile sau papusile lor. (Oare azi in „epoca OSB-ului si a tavanelor false din rigips, mai sunt oameni care sa viseze la lambriuri de lemn aplicate pe pereti? Probabil… dar cred ca putini) Livingul din visul meu e mare si are mobila veche si un miros intepator de scortisoara, care te duce continuu cu gandul la toamna. (Azi mirosim Glade-uri si alte porcarii, in loc sa facem ca pe vremuri amestecuri de astfel de „minuni”!)
Nu pot sa nu va spun, ca in castelul acestui vis am oglinzi rotitoare. Ultima data cand le-am vazut, a fost la castelul Peles acum vreo 6 ani, asa ca „revederea” a fost foarte placuta. Gata cu plimbarea in casa! Trecem in curte! Gradina cu un nuc mare si un leagan din fier forjat, cu masuta din rachita, geam pe ea si un mic cerdac. La ora 5 evident ceai si serbet! (Ma apuca rasul in timp ce visez. La ora asta, in viata reala se intra pe ultima suta de metri la unii la servici. Se dau ultimele comenzi, se primesc ultimele telefoane. Din experienta proprie, va spun ca timpul de la ora 5 la ora 6, e cel mai animat. Asa ca oamenii prezentului au uitat ideea de „five o’clock tea” cu totul. Acum e inlocuita cu pizza de seara, luata intr-un fast-food). Ne intoarcem in vis! Oare putem sa introducem in acest tablou perfect la castelului copilariei mele si noile tehnologii? Bucataria veche poate ascunde si un cuptor cu microunde? Cred ca da. Am vazut niste solutii de genul asta puse in practica pe la televizor. Cu siguranta in livingul castelului, nu vreau televizor LCD. Insa mi-ar placea o magazie de CD-uri introdusa intr-o mica „cusca din lemn”, incastrata in biblioteca si plina doar cu muzica veche. Sistemul surround va fi la fel incastrat, in fostele cotloane ale sufrageriei, unde bunica obisnuia sa ascunda bombonele sau unde strabunica isi expunea bijuteriile aduse de strabunicul din delegatii. In caminul vechi, focul cu siguranta va arde, insa nu pentru a face caldura ci doar de farmec, pentru ca incalzirea se va face prin pardoseala. Tzaaaarrrr! AULEOOO! A sunat ceasu’, e ora 7 si tre’ sa ma trezesc! Asa ca va las voua placerea de a visa in continuare la castele sau placerea de a echipa castelele copilariei cu noile tehnologii!

Spor la visat de la Andrei… 😉
KIP IN TACI
P.S. Uite si fond muzical pentru visele vostre – Mircea Baniciu – Magazinul de vise