NU SUNT REGALIST

Si am spus acest lucru si in anii POST-REVOLUTIE. Am fost un copil crescut in confortul comunist, cu ceva bomboane cubaneze „cazute pe sub mana”, cu ceva banane aparute ca prin minune (rar ce-i drept), dar nu pot spune ca am suferit.

Asa ca ideea de REGE in anii „90 mi se parea cumva nelalocul ei. Regii, printii, reginele si toti nobilii (conform ideilor inoculate in scoala) erau asupritori si erau RAI. Asa ca nu mi se parea situatia acelor ani (cand Iliescu il izgonise pe dragul nostru Rege Mihai din tara) o situatie exceptionala.

Dar anii au trecut si eu am inteles TABLOUL. Dar mai ales am inteles „diferentele de culoare” si toata situatia unei intregi Europe. De abia atunci am inteles de ce proful meu de engleza, „addicted PNL” lacrima atunci cand aducea in vorba institutia Regalitatii. Ba mai mult imi spunea mereu:

Nu-ti spun nimic despre Rege

… si Perioada ACEA, dar sa iti amintesti mereu ca Proful tau de engleza l-a Iubit si Respectat

Va dati seama ca m-a durut pe mine exact in spatele Garii de Nord de cuvintele lui. Dar uite ca porcul de creier mi-a adus aminte de dumnealui chiar azi. Asa ca… imi doresc (asa cum spuneam si pe Facebook) ca in urma acestei „pierderi” sa ne regasim Eleganta si Bunul Simt.

De ce aceste doua componente? Pentru ca ele ne-au adus renumele de Micul Paris (pentru Bucuresti) si tot ele ne-au pus pe HARTA „marilor negociatori”, desi eram doar „o tara mica” in perioada interbelica.
Discutiile raman deschise si va astept cu mare drag in COMENTARII.

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Vestul.Ro