Poveste FUNNY cu si despre EROI!!!

Sal’tare
Azi o sa incerc sa fac o radiografie a ceea ce insemna EROI. Nu stiu cat de bine o sa imi reusesca, insa vom vedea la final.

Totul incepe odata cu formarea noastra in burtica mamei. Tatal ii zice viitoarei mame: Eroina mea. Dupa care incepe „viermele” sa isi faca simtita aparitia. Si iata cum se vad prin burta mamei primele semne de „nerabdare” ale copilului. Si la acest moment avem deja doi oameni care ii atribuie puiului de om titlul de erou: mama si tatal. Iata ca vine momentul in care se naste. Acum titlul ii este atribuit doctorului/doctoritei. Si dupa ce a iesit mandretea, o sa tot capete titlul de EROU si la primul partz si la prima lingurita de mancare si la primii pasi si la primele cuvinte

Dar hai sa trecem peste toate astea si sa ajungem pe la vreo trei anisori. Copilul acum are si el EROI: Superman, Spiderman, Scooby Doo si altii. Titlul acum este atribuit de el catre tatal lui, care joaca fotbal si mai da cate o ratare la poarta, care semana mai degraba cu un eseu, decat cu un sut „pe poarta”. Si totusi copilul nu intelege de ce, oamenii din jurul lui se jelesc si mai si injura, cand uite tatal lui a trimis mingea PANA IN CER. Si cine mai poate face o fapta atat de mareata?

O casa, de la inaltimea celor 50 sau 70 de cm ai sai, i se pare acum o fortareataSi daca, sa zicem ca ai avut ghinionul sa nu mai treci pe langa casa respectiva, ani buni dupa aceea, la varsta maturitatii, ai un sentiment de parerea de rau ca nu a crescut si casa odata cu tine. Iti plange sufletul cand o vezi ca ea da incet, incet inapoi. Ti se pare ca parca intra usor, usor in pamant, ca un mosneag garbovit

Dar sa revenim la eroi!

Ai 7 ani si esti la scoala. Ca fata ai si tu eroine. Mai mult ca sigur pe mama, asa cum baietzii isi au modele in tati. Dar cu siguranta tot acum ai vazut-o pe eroina din telenovela la care te uiti cu mama (fie ea Miramar sau Isabela), care a fugit de un Luis Fernando sau vreun Frederico, pentru a-l alege pe vreun Roberto sau Alfonso

Baietii au si eroi de la tv (alde Jackie Chan sau Bruce Lee). Tot erou, pentru ei, este acum la scoala primara si Gigi din clasa a II-a, care face karate frateee! Si ieri i-a batut pe trei „vlajgani” dintr-a patra de i-a snopit.

Trecem de primara si incep sa ne placa fetele (sau incepeau) (ca astia din ziua de azi cred ca la clasa a cincea sau a sasea, stiu mai multe titluri de filme porno, ca mine la liceu). Ei si iata cum apar acum modelele. Erou e ala de le „imbarliga” pe alea din clasele mai mari.

Auzi frate aia e a opta ! Iar el numa’ ce a trecut intr-a sasea! Sau pe la a saptea sau a opta, el merge deja la petreceri de liceeni. Si pentru ca suna urat sa zica ca e la scoala isi construieste aura de erou:

Stii draga eu sunt in Lazar. Stiu ca se intra greu, insa io am reusit !

Uite ca trecem si de copilarie si ajungem adolescentzi. Aici eroul „puncteaza” de mai multe ori. Eroina e cea care „nu se lasa”. Sau „se lasa”, dar nu stiu colegele. Eroi sunt cei care au intrat in echipa de baschet sau fotbal a liceului! Eroine sunt gagicile care castiga la Miss pe liceu sa care apar in reviste de modelling sau care ajung cantarete

Dupa clasa a doispea. Eroii sunt cei care au reusit la facultatile cu multi pe loc! (Aici fac un pic de pauza si parasesc tonul glumetz, pentru a aminti ca niste adolescentzi au fost si eroii „evenimentului decembrist din ’89” la Timisoara si Bucuresti. Si la fel ca in toate revolutiile, entuziasmul si „nebunia” tinereasca fac din ei EROI. Mai naspa e ca unii devin eroi post-mortem) Acum hai inapoi la barfa. Ajunsesem la facultate.

Deja dam de greutatile vietzii. Incercam sa ne gasim un job part time. Acum suferim de o scarba si nu mai credem in eroi, pentru ca descoperim (daca nu am facut-o deja, de prin liceu), ca lumea e rea. Acum eroi sunt cei care reusesc sa aibe la camin bani, de la o bursa la alta sau de la un salariu la altul sau de la o trimitere de bani a parintilor la alta. Toti eroii se transforma usor, usor in oameni obisnuiti

Si de aici nu mai stau sa mai merg pe varsta, pentru ca necazurile si problemele dincolo de 20 de ani nu prea mai tin cont de varsta. Insa o sa va dau, pentru frumusetea jocului si pentru contrastul scrierii, cate un pseudo-erou si cate un erou adevarat…

Eroi sunt in viziunea unora dintre noi

… cei care in „90 faceau doua drumuri saptamanal la unguri si veneau cu marfa

EROI sunt cei care nu se dau inapoi si isi duc cu muuulta rabdare ideile pana la capat, chiar daca stiu clar ca vor culege roadele muncii lor la varsta senectutii

MAME EROINE (cu acte in regula, in viziunea sistemului comunist) erau femeile care turnau ca disperatele copii, numa’ pentru avantajele materiale pe care ti le oferea sistemul, fara a se mai gandi la cum ii vor creste si cum ii vor educa EROI sunt cei care au rezistat in inchisorile si opresiunile aceluiasi sistem nenorocit

Erou e ala care arunca cu banii in multime ca un disperat (ca asa a invatat el ca se face cunoscut si placut). Intrebare – Ia du-te ma eroule si spune-le ca nu mai ai nimik din bogatia pe care o afisezi, ca esti falit! Sunt curios cati te vor mai adula? Cati iti vor da o paine sau un salut? Dashteptul pamantului!

EROINA e mama aia maternala, care creste copii bolnavi de HIV/SIDA si care stie ca ii vor muri in brate Eroina e fata, care a scapat de „peste” si acum este matroana

EROI sunt barbatii si femeile, care formeaza echipele de interventie (fie ca sunt pompieri si genisti, fie ca sunt salvamontisti si alpinisti, fie ca sunt doctori la SMURD sau efective ale politiei) si care ajuta la salvarea unor vieti omenesti

Eroi sunt cei care au reusit…

Cam asa e tratat cuvantul asta. O fi bine? O fi rau?

Andrei
KIP IN TACI