Sal’tare
Traiesc incepand din 2007 in mahala, mai excat in Giulesti. Daca m-ar fi intrebat cineva inainte:
Te vezi traind vreodata acolo?
Probabil i-as fi spus NU. Ma vedeam traind in Militari pana la adanci batraneti. De ce?
Pentru ca imi placea efectiv plimbarea pe sub acei castani dinaintea pietei Gorjului. Pentru ca visam (si inca visez) la un metrou urban pe vechea cale ferata aflata intre Iuliu Maniu si Bdul Timisoara. Pentru ca era placut sa ma plimb pe strada Rosia Montana de la Piata Veteranilor pana la Piata Gorjului, pe seara intr-o liniste placuta. Pentru ca imi placea cat de personal si placut era Parcul Moghioros. Pentru ca imi placeau chicotele copiilor din toate acele locuri de joaca.
Intre timp totul s-a schimbat in rau si nu ma mai vad revenind in Militari. E mult prea aglomerat acum si parca plin zgomot. Sa nu mai vorbesc de Parcul Moghioros, care nu mai e demult un parc pentru oameni sau un parc a copiilor.
De ce iubesc Giulestiul, acea mahala romantica?
Pentru ca are in el acel farmec din vechea mahala bucuresteana. Aproape de iesirea catre Chiajna, poti vedea un cartier care pare rupt din cartea Oras patriarhal al lui Cezar Petrescu. Are brazi de cativa zeci de ani, cu case tipic muntenesti, cu oameni iesiti la poarta pe scaunele. Si aceia par rupti din picturi naive ale perioadei interbelice.
Apoi in toate aceste zone putem vedea seara de seara copii cu biciclete sau parinti cu carucioare. Si toti sunt efectiv multumiti de atmosfera in care isi cresc copiii si in care isi creioneaza viitorul sau (de ce nu!) o batranete linistita.
Evident ca sunt multe neajunsuri care trebuiesc rezolvate si la acest cartier pe partea Sectorului 1, dar mai ales pe partea Sectorului 6. Insa laudabil e faptul ca oamenii (in mare parte!) par dispusi sa isi asume o munca de lunga durata, pentru ca dragul lor colt de urbe sa devina minunea de alta data. Acea minune in care si-au trait ei copilaria si in care si-au creionat dupa aceea viata de adulti.
Cam atat si v-as provoca si pe voi sa povestiti mai jos in comentarii despre dragele voastre mahalale si despre amintirile din ele sau poate cu ceea ce visati sa devina ele. Si daca vi se pare prea „inghesuita” casuta de comentarii, imi permit sa va invit sa faceti un articol pe blog cu link catre acest articol. De ce? Ca sa dam viata si farmec tuturor mahalalelor Bucurestiului.
Andrei, cel pierdut prin amintirile din mahala
KIP IN TACI
Sursa foto – e-Zeppelin.Ro
Lasă un răspuns