Sal’tare
Vineri, ducandu-ma la doctor cu mandra-mea a trebuit sa stam un pic mai mult pe la usi pe acolo. Asa ca vreau nu vreau am dat un tur prin jurul blocului.
Si fiind foarte aproape de locurile unde am crescut, am luat la picior toate locurile in care ma jucam copil fiind. Si am mers si la fosta mea scoala, dar acolo m-am intristat.
De ce? Pentru ca in locul curtii scolii unde incingeam cate o miuta sau un tenis sau unde invatam sa merg pe bicicleta sau unde faceam o frunza, acum am gasit locul acela, jumatate luat de o persoana care face o constructie acolo.
Si restul e imprejmuit cu gard si pus sub lacat. Si copii stau tristi prin scari de blocuri cu o minge la care se uita tristi ca nu au unde sa o bata, ca si in spatele blocului maidanul a fost „confiscat”. In locul sau acum sunt facute parcari si alea putine si suprapopulate.
Uite astazi de 1 Iunie, Ziua Copilului daca as fi in locul dragilor nostri parlamentari as face un cadou frumos copiilor si le-as reda curtile scolilor. Poate asa am reusi sa vedem din nou copii fericiti, energici, optimisti si plini de imaginatie!
P.S. Apropo de copii, uite un articol fain Copilaria la romani!
Andrei…
KIP IN TACI
e o gradinita.
fanel’s last blog post..Comunism Blog Romania
Ooops! Atunci greseala e a mea. Insa portile deschise si terenurile de fotbal pentru copiii cartierului le vreau in continuare! 😉
asa este peste tot in tara…din pacate!
Tara se duce de rapa. Asta se intampla peste tot in Romania.
Ciupanezul’s last blog post..Visul frumos s-a terminat
@marius – stiu si ma doare lucrul asta, ca un viitor tatic ce sunt si sper ca pana la urma fiecare scoala sa pun paznic la poarta si sa lase iber copiilor, pentru ca riscam sa avem in viitor copii cu copilarie furata si care nu vor mai stii sa se bucure de „joac si joc”!
@Ciupanezul – eu nu as fi asa de radical. Cred ca tara asta e doar ca o nava in deriva si are nevoie de un echipaj bun care sa o puna pe directia buna si sa mentina cursul respectiv. dar asta implica implementarea unei discipline si schimbarea unor mentalitati. Iar asta e „treaba cea mai grea”! 😉
Mie mi-e teamă ca scânteia asta de jocuri care râvnesc după un loc în care să le practice, să nu fie repede înlocuită de calculator non-stop, cs non-stop, mess non-stop…
Alle’s last blog post..Nu avem vreme…
Cred ca deja fenomenul s-a intamplat partial. Insa eu sper ca e reversibil si ca astia micii vor redescoperi placerea miutei, frunzei, leapsei si a altor jocuri pe care le jucam noi! 😉