Sal’tare Despre continutul de calitate al inscrierilor de aici am mai vorbit eu. Si cu siguranta si voua cititorilor care treceti pe aici va place, pentru ca „masochisti” nu va cred. De ce zic masochisti? Pai nu cred ca ar sta cineva sa citesca texte de cate 4 sau 5 sute cuvinte impotriva vointei lor. Deci ceva calitate in scrierile astea ar trebui sa fie, Si totusi trafic ele nu aduc, insa cica (dupa cum ziceau si Magda cu Iulian in textul de ieri) acest tip de continut e viitorul. Asa ca incercand sa nu fiu prea mandru de calitatile mele, am inceput sa caut si eu cu se mananca „continutu asta bun si valoros”. Si uite peste ce dau prin blogosfera:
* Ce inseamna continut de calitate! * Interesant ca idee de plecare. Si totusi parca nu pot fi aplicate toate. Adica faza cu ultimele stiri nu e pentru mine. De aia ii am bagati pe Chinezu sau Mihnea Georgescu sau pe Catalin de la CTI97 sau NwRadu in blog-roll pentru ca la ei gasiti ce nu am eu: NEWS-uri. Si totusi cred ca Adi Paduraru (baiatu’ de la Cazzole) trebuia sa adauge ceva la ceea ce a zis nenea Jose Luis Orihuela. E vorba de continutul „Evergreen”. Adica daca in blog scrii tu texte care si citite peste un an vor avea utilitate, atunci ai un text Evergreen. Si mai e ceva daca vrem sa avem continut de calitate: NU TRE’ SA SCRIEM MULT, CI SA INVATAM MULT! Si asta am auzit-o prima oara spusa de Bobby. Si intr-adevar, daca in fiecare zi gasesti ceva de invatat la materia „blogging”, creste automat si valoarea „content-ului”.
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Mai e un amanunt si nu e de neglijat: lucrurile valoroase/grele/stabile se fauresc in timp…
ultima fraza eu cred ca ar trebui avansata la „principiu de viata” 🙂
E foarte bine sa fii/faci ce/cum iti place. O sa incerc sa povestesc ceva, cat pot eu de scurt.
Odata cu abecedarul, mai precis cu „bastonasele”, invatatoarea, la lucru manual, ne-a invatat sa impletim, cu andrele. In clasa a II a mi-am impletit o pereche de pantaloni si un ilic, trebuia sa fie pulover, dar l-am lasat fara maneci ca sa „gust succesul” mai repede 🙂
„trainic” e cuvantul care-mi lipsea la primul comentariu 🙂
Hopul a fost primul pulover. L-as fi trecut oricum, cred, dar m-a ajutat teribil o vorba a bunicii: „Nu-l mai tot masura ca ochii te sparie, mainile te bucura”…Cred ca de multe ori in viata „ochii ne sparie” excesiv.
Stiu dar problema mai e si de alta natura! Mie imi place sa stiu tot timpul cum stau, pentru ca nu am chef sa o iau pe aratura si mai apoi sa trebuiasca sa fca drum intors pan’ la prima rascruce, pentru ca ma facut o alegere defectuoasa. Sau poate asta e ideea unui astfel de demers? Tre’ sa iti asumi un imens RISC si sa sfidezi ESECUL?
:-/
Iar povestirea asta a ta si vorba bunicii ar trebui puse drept MOTTO-uri pentru toti cei care incep proiecte de orice fel!
😉