Sal’tare
Exista Duminici in care ai chef sa iti aduci aminte. Si de ce iti poti aduce aminte in general? Pai cel mai adesea de oamenii si de lucrurile de care iti este dor. Si cum ma stiti ca sunt un muntzoman convins, azi m-a luat dorul de munte. De vina in primul rand a fost si nenea Turambar si amintirile lui despre munte. Sigur ca si mai mult m-a ravasit faptul ca a inceput cu prea minunata Piatra a Craiului. Asa ca iata-ma pe mine la alergat pe „varfuri” si pe vai, insa printre bloguri, ca momentan sunt „consemnat la vatra” in asteptarea mandrului ficior. Dar gata cu gargara… Pornim pe Jepii Mici. Si totusi doar, cat au spus copiii astia frumosi de la Air Waves despre ei, e un pic cam putin si un pic cam „de speriat”. Nu poti sa treci asa de usor de imaginea aceea panoramica a Busteniului si a vaii Prahovei, vazuta de aici sau de pe platou sau de imaginea Peretelui Florilor cu sau fara alpinisti agatati pe el. Si mergem si iar mergem, insa nu putem sa nu ne oprim la Caraiman sa bem un ceai si sa ascultam Fata din Caraiman cantata in sala de mese de iubitori ai cararilor:
ca daca mai stam mult aici parca vad ca ni se face lene. Asa ca luam rucsacii si ne promitem sa nu mai bem si la Babele un ceai ca parca vad ca ne uita domnul acolo. Insa la cabana Babele, daca esti un muntoman nu ai sansa sa intri in Babele, ci te va trage mai degraba cabanutza mica si inghesuita Floare de Colt apartinand Ginei si lui Ginel, de care v-am mai povestit eu si cu alte ocazii. Si n-am facut deloc rau ca ne-am oprit aici. O gasca de 4 muntomani au de gand sa mearga la Omu. Asa ca ne alaturam lor si gustam din plin privelistile pana acolo. Cerdacul e uimitor ca intotdeauna si parca iti ia rasuflarea si recunosc cat pot de sincer ca mi-ar placea sa il simt si eu „in pedale” ca Teo in poza cu Cerdacul. Si pentru ca nu mai sunt „turistul pregatit de alta data” mi-ar placea sa fac in continuare traseul asta al lui Leo Suteu, insa vara, nu iarna asa cum l-au facut ei. Si iata-ma’s si la Omu. E seara si uite ce vad – Panorama Vf Omu! V-a placut? Va las pe voi sa continuati, ca eu tre sa incing un gratar, ca doar sunt mahalagiu de Giulesti!
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Uite asa visez si eu cateodata taramuri de basm si locuri de care mi-e dor… si o iau razna pe „cararile” blogurilor, in asteptarea zilelor in care am sa pot sa calatoresc. Intre timp, ma delectez pe carari de munte (ca astea le am la indemana) si nici un coltisor accesibil pentru picioarele mele nu ramane neexplorat.
Eee, ce vrei nu suntem toti norocosi ca voi sa stam intr-un tarma de vis asa cum este Carpinet-ul. Da las’ ca ne facem noi mari si o sa ne plibam muuult! 😉
si uite-asa m-am distrat eu foarte bine impreuna cu un prieten Dragos, tot muntzoman , ca mine sau mai bine zis ca noi, cand am descoperit , in urma cu ceva timp o piesa cantata tot de Sanziana si Dragos(un kil de rom) In alta ordine de idei …plecam in moldoveanu..in tura de 3 zile:))
Aaaah ce fain! Moldoveanu… Mmm ce amintiri cu Fagrasul – Victoria, Muchia Taratei, Podragu, Vistea, Moldoveanu. Doamne ce mult e din 2002, cand am fost pe acolo! Vreme buna va urez si privelisti superbe! 😉