Sal’tare. Aveam doar vreo 6 ani cand tatal meu m-a luat in prima noastra expeditie in doi. Si cred ca era tot intr-o vacanta de toamna tarzie, prin Noiembrie. UITE, VEZI CE MIC E? VEZI CE PUŢINE SERPENTINE ARE?
Hai la deal, cu „puteri mici” in vacanta de toamna!
Însă de la înalţimea acelor puţini anişori pe care îi aveam şi de la înalţimea celor 80 – 90 de centimetri pe care îi posedam, mie mi se părea imens. Sigur, era şi primul munte pe care îl vedeam, faţa de Bucurestiul în care crescusem, in Balta Alba si mai apoi in Militari în blocul nostru de doar 25 de metri. Evident că la munte mai fusesem, şi îndeosebi la Predeal în mai multe ierni, sa ne dăm cu saniuţa la Clăbucet.
Dar pieptişul acela de pe Tâmpa mi se părea un pic înfricoşator, pentru mine, copilul de atunci. Oricum, am facut fata cu succes drumului pana sus. Îmi aduc şi acum aminte, că tatal meu mi-a luat sus la restaurantul de la teleferic un piept de pui dezosat cu cartofi prajiţi, salată de varză albă şiiii… UN PEPSI. Evident că pe vremea aceea Pepsi-ul se găsea destul de rar, doar la anumite cofetării, restaurante sau cabane.
Aşa că eu am fost foarte impresionat de „trataţie”
Coborârea am făcut-o tot pe jos. Şi nu îmi mai aduc aminte dacă am fost pentru că se terminase programul telecabinei sau pentru că aşa am vrut noi. Oricum, ce îmi aduc aminte sigur este că la un moment dat s-a înserat. Se lăsase un pic şi frigul acela clasic si caracteristic de vacanta de toamna.
Aşa că tatăl meu, pentru a-mi menţine interesul pentru traseu şi pentru a nu mă speria de întunericul care se lasa încet, încet, a început să îmi cânte melodiile pe care le ştia el. Erau in general cântece de petrecere gen Frumoasa-i vecina noastra, Aseara ti-am luat basma, cantece folk auzite la Cenaclu gen Gutuia sau Floare de colt, pe care acum eu le cant baietilor nostri la culcare.
Si SURPRIZA din vacanta de toamna!
Tot ce v-am povestit voua mai sus, le-am povestit si baietilor la urcare. Se uitau asa cu mandrie, ca le ofer din amintirile mele. Simteau ca legatura dintre noi este una speciala. La coborare am zis ca ar fi bine sa intru si eu un pic in lumea lor asa ca un schimb de amintiri in vacanta de toamna. Si am facut concursuri de personaje din jocurile pe care le joaca ei in prezent (Clash of Clans, Fornite, Clash Royale, etc).
Si ei imi spuneau:
TATI, TATI CARE ESTE MAI BUN? MEGA WITCH, WITCH SAU MEGA PEKA? Eu alegeam unul la intamplare si ei imi spuneau: DE CE e asa sau nu. Faptul ca eu acordam importanta argumentelor si povestilor spuse de ei, le aducea o multumire sufleteasca superba. Le iesea fericirea prin toti porii. In felul acesta ei nu s-au plictisit si nici nu s-au plans de traseul greu sau coborarea uneori mai dificila.
A fost interesant, a fost frumos, iar Brasovul inca este un oras OK. In afara de partea cu Tractorul, unde Coresi a rupt traficul si a facut acolo un semi-Bucuresti.
Cam atat. Sper sa nu dureze inca o luna pana fac si „scrierea” despre partea cu „Pestera-Babele” din aceeasi vacanta de toamna. Si sper din toata inima ca traditia acestei vacante de toamna sa apara in cat mai multe familii din Romania. De ce? Pentru ca ofera un alt vibe si copiilor si parintilor pe termen lung. Este daca vreti un fel de „terapie familiala” pentru noi TOTI.
Andrei
KIP IN TACI
Ce loc special, ce frumos. Sa luati toamna de acolo cu voi.
Multumim frumos pentru gandurile bune si le intoarcem inmiit inapoi la voi!!!