Sal’tare
Uite ca trecu’ si 1 Mai si 2 Mai si am reusit de trei zile sa nu mai pun mana pe calculator si mai ales pe blog. A fost un exercitiu interesant, pentru ca am vrut sa imi amintesc cum e sa fac treaba prin curte, cum e sa stai seara la o vorba cu vecinii, sa fac gratar pentru doi, nu pentru o liota, sa ma uit relaxat la TV cum se chinuie unii pe soselele patriei pentru a ajunge la „focarele de distractie”. In linistea asta a mahalalei Giulestiului meu am inteles ca odata cu inaitarea in varsta am ajuns un fan al extra-sezonului si din punct de vedere al plimbarii, nu numai din cel financiar. Sigur ca e placut sa imi amintesc cuma acum vrem 6 ani faceam de 1 Mai traseul de alpinism 1 Mai pe undeva pe langa Olanesti, in Muntii Capatanii sau e al fel de fain sa imi amintesc cum am prins zapada de un 1 Mai cand am fost vreo 4 zile, in minivacanta asta la cabana Urlea. In fiecare seara aeam program de mers la isvor, ca o mica avalansa rupsese teava care aducea apa pana lanaga cabana. Nu ami zic ca de imaginea cu pajistea aia din fata cabanei plina de branduse, parca plantate de mana de om una langa alta. Insa cea mai draga dintre amintirile mele de 1 Mai este aceea din anul 1988, cand un ghindoc de copil fiind, ai mei m-au luat pentru prima oara intr-o excursie cu rucsacul in spinare. Punct plecare PIETROSITA. Tematica traseului: IALOMITA si valea ce ii poarta numele. Pentru copilul care eram excursia asta era ceva nemaipomenit. Ani dupa aceea revenind si la Zanoaga si la Scropoasa si la Bolboci, cabanele nu imi mai pareau atat de interesante. paraca intrasera un pic in pamant. Sigur ca si timpul isi spusese cuvantul… Insa Babele chiar si azi imi apre o mica „balaurica”. Mai ales ca acolo am avut parte de o experienta teribila, prima de acest fel:
Seara cand am ajuns la cabana, afara ploua cu vant puternic si telecabina s-a oprit. Vijelie clasica de munte, din aia care iti intra in oase si in suflet. Dimineata surpriza (pentru mine, copilul care de abia descifra muntele): ZAPADA DE JUMA’ DE METRU!
La mare nu mi-am dorit niciodata sa ajung de 1 Mai. Nu stiu de ce? Nu ma atrage ideea de a fi aproape de tarmul ei fara sa ma balacesc. Daca faca lucrul asta mi se pare ca sunt mai mult decat un sado-masochist. Pentru mine marea fara balaceala si un pic de plaja nu are nici un farmec. Concerte, mici, bere le pot vedea oriunde, distractia de 1 Mai este peste tot. Insa la mare eu nu vin, ca ma zgarii pe ochi si imi bag si o unghie in gat. Insa o mica excetie as face, pentru ziua de 2 mai in statiunea cu acelasi nume. Nu stiu de ce, dar cred ca prin curtile oamenilor de acolo e misto in ziua asata in care e ziua comunei lor.
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Lasă un răspuns