Sal’tare
Dupa ploaia de aseara, m-am trezit cu un chef nebun sa ma plimb pe strazile Bucurestiului. Pentru ca ploaia l-a spalat si pentru ca toata verdeatza asta care a explodat l-a imbracat tare frumos. Si iata-ma dimineata la ora 7, gustand cu nesat din mirosul unor lalele inflorite sau din mirosul unei bolti de vita de vie proaspat infrunzita si de ce nu, din gazonul tuns al vecinilor. Ba chiar si strada prafuita pana mai ieri si spalata bine de tot azi, de suvoaiele ce au fost azi noapte, parca ma imbie sa ii ascult povestile. Si casele trec una pe langa alta prin fata ochilor mei si fiecare se agata de mine, ca niste copii ce vor sa imi arate cat sunt ei de nazdravani. Si printre ele sunt multe cele care au iscriptionati ani de nastere 1903, 1912, 1936 s.a.m.d. Si in fiecare din aceste case, mie imi vine sa fac cate un muzeu. Insa nu se poate si ele vor ramane mereu muzee anonime, pentru ca nu au aparut inca iubitorii aia de case putred de bogati, care sa le cumpere pe toate si sa le colectioneze ca pe niste timbre in clasor. Si din cand in cand sa le prezinte la cate o „expozitie” (Dar sunt doar vise!)
Si in acelasi context ma mir (asa cum o faceam si alta data) cum ne putem inghesui. Insa pe de alta parte, raman stupefiat de ce minuni pot face unii in cate o curticica de 15-20 de metri patrati – Curte veche Vatra Luminoasa.
Trec de Giulesti, urc podul Grand si cobor intr-un alt „paradis urban”. Cartierul de case dintre Turda si Banu Manta. La ora 7.30 mosulica din colt care are o berarie, pare rupt din schitele lui Caragiale. E meticulos si aseaza toate fetele de masa la linie. Tot privindu-l parca imi vine sa ii zic: BAIETE O BERE! Insa ma multumesc cu cititul acestor doua povesti despre Fabrica de bere LUTHER si Fabrica de bere BRAGADIRU, ca e un pic cam prea dimineata pentru o bere si trei mici.
Hopaaa, tot visand si citind m-am trezit in fata firmei, insa n-am chef sa „pornesc motoarele”. Imi iau harta cu mine si plec sa mai colind un pic Bucurestiul. Si probabil nu o sa va vina sa credeti insa multe din strazile trecute acolo inca exista pe vechile amplasamente. Sigur, un pic marite unele, insa sunt acolo. Si daca te uiti atent parca ii poti vedea pe taranii cu cobilite pe umar, tigancile din satele apropiate de Bucuresti care veneau cu flori, covrigarii, trasurile cu caii lor frumosi si pe baietii care vindeau gazetele dis de dimineata. Si apropo de gazete. Stiati ca si Charles Dickens a scris despre Bucuresti? Uite aici – Cu Dickens prin Bucuresti
Gata am colindat destul. E aproape ora 9 si fug la treaba! Sper ca v-a placut plimbarea cu mine!
Si daca tot ne-am adus aminte de Bucurestiul vechi in cuvinte, il las sa va arate Bucurestiul vechi si prin cantece pe nenea Tudor Gheorghe:
(Sursele imaginilor Wikimedia & Soft-Expert.Info)
Andrei
KIP IN TACI
4 comentarii publicate
Trackback-uri și pingback-uri 1
- Tweets that mention Muzeul de langa noi… Bucuresti! | Parerile Artistului in Blogosfera -- Topsy.com
Mulţumesc mult pt postul ăsta!
Cu mare placere! Si sa stii ca am trecut mai inati un pic pe la tine, ca sa intru in starea de „mahala romantica si de abia dupa aceea m-am apucat de treaba! 😉
File din poveste… 🙂
Bine spus! 😉