Pulanu’ lu’ nenea Costica!!!

Sal’tare
(N.B. Text facut pentru concursul celor de la Dgeneration.Ro si pictura poate fi vazuta la galeria Artmark)
In mahalaua noastra nea Costica politzistu era o figura aparte. Pe unii dintre noi ne adusese acasa de la sectie, cu promisiune facuta la comandant ca „nu o sa se mai intample”. Unii dintre noi eram deja la al doilea sau al treilea „nu o sa se mai intample”. Altii, mai tari in gura, simtiseram deja „pulanu’ lu’ nea Costica” pe spinare. Venea din cand in cand si pe la scoala sau pe la liceul auto. Parca il vad:
MAI GASCA VESELA, ADUNAREA LA RAPORT, CA DE NU VA ALERG PRIN CURTEA SCOLII SI DATI SI PROBA DE REZISTENTA SI PE AIA DE VITEZA DE LA SPORT, ODATA! MA, CARE E „URECHI LUNGI” ALA DE A SPART IAR GEAMUL LA CANCELARIE CU MINGEA! Daca incercam sa ne acoperim sau sa mintim, nu ne iesea niciodata. Nu stiu frate cum simtea sau cine ii spunea, ca stia de fiecare data. Asa ca in ultimii ani de liceu ieseam singuri, luand pasiti „pozitia ghiocelului”.
Dar uite ca generatiile de ieri au azi copii la randul lor si tot nea Costica ii invata regulile de circulatie si ii urecheaza. Insa nea Costica nu mai e barbatul de alta data. Acu e un bunic bonom cu parul alb! E timpul sa predea arma si sa devina pensionar. Asa ca din lipsa de activitate acu’ picteaza. Si picturile vin una dupa alta. Ba fructe, ba case, ba portrete… Insa una cu o coloana in mijloc, sta mereu neterminata. Si uite ca anii trec si nea Costica se duce sus pe un nor sa ne vada si de acolo sa isi traga o pereche de aripi de inger. Asa ca baiatul lui imparte acum tuturor picturi, insa pe aia neterminata nu stie cui sa o dea. Asa ca o duce la sectia de politie, la vechii lui colegi. Cand o vad baietii pufnesc in ras si striga in cor:
UITE BA PULANU’ LU NENEA COSTICA! Si uite asa i-a ramas numele!
P.S. Unii dintre cunoscutii mei sutin ca ar fi de fapt tabloul unui domn pe nume HORIA DAMIAN si numit Coloana, da pentru mine tot PULANU’ lu nenea Costica va ramane! 😀