Tudorica… pretenul meu imaginar

Sal’tare
Tudorica asta e un fel de voce interioara. El e mereu un Gica Contra !
Cand vezi cateo gagica buna pe strada si zici:
„Mamaaa ce i-ash… de exemplu (croseta o bluzita in macrame)”
El iti spune: nu te mai gandi ma la „lugu-lugu”, ca te omoara olteanca acasa”
El e cel care iti zice dupa a 4 sau a 5-a bere:
„Nu mai iei una ! E gata ! Esti un pic cherchelit !”
Ei bine la faza asta nu ii reuseste niciodata. Treci pe langa aceste beri ca Schumi in pole-position. Astea sunt de abia incalzirea ! Asa ca in asemenea seri sau nopti, Tudorica al meu se resemneaza si se duce la plimbare.
El e cel care iti spune:
„Ba tartane mai foloseste si tu flexul ala si mai taie unghiile alea, ca nu esti indianul ala care vrea sa intre in cartea recordurilor cu unghii de 1 m !

Sigur ca nici aici nu are prea multe sanse de reusita, dar mereu se intampla una din urmatoarele doua situatii:
* ori ai vazut o BUCATZICA buuuna rau de tot si stii bine ca fara unghii taiate nu ai sanmsa sa i-o tragi
* ori nu ai bani sa iei alti pantofi, ca deja unghiile, au ajuns sa taie pielea pantofilor si preferi sa strici un disc la flez decat o alta pereche de pantofi.
Tot Tudorica e cel care iti zice: „Mergi ma regulamentar !”
Si tu senin ca un copil in clasa I il intrebi:
„Pai cum ma nu 100 km/h e limita admisain oras ? Si banda aia continua e de ghidaj tre’ sa fie pe mijlocul masinii… Ca asa era in desenele animate alea vechi ! Astia mergeau cu masinile pe niste benzi magnetice !
Si la final Tudorica iti pune capac, daca tot vede ca nu il asculti, iti zice sa te insori. Tu cap sec si plin de remuscari ca nu l-ai ascultat aproape niciodata, zici sa il asculti… iar asta e ultimul sfat, ca odata cu femeia (aia stii tu „roaba lu Dumnezeu, cu o roata care cam scratzaie), iti vine pe cap si pretena EI imaginara. iar de aum inainte si tu si nesabuitul tau imaginar veti auzi doar vocea ei. Acu noi ce sa iti mai zicem ! Nu putem decat sa iti uram, sa ai parte de cosmaruri mai usurele, ca oricum un cosmar va fi viata ta oricum ! :))
Andrei… 😉
KIP IN TACI