Tu nu ai murit… tu vei trai vesnic DOMNULE !

Sal’tare
***
LATER EDIT:
Iata ca unul din „copiii” lu’ Pittis ramane sa ii pastreze vie amintirea – aici si aici.
***
Vestea plecarii domnului Pittis nu m-a mirat dupa ce o perioada de o saptamana omul a zacut la Fundeni, internat fiind in spital odata cu Preafericitul Parinte Teoctist. Ei bine dar pe el si daca l-as vedea azi, la inmormantare in cosciug (desi sigur nu pot ajunge), nu mi-l pot sterge din suflet ca fiind viu. O sa ramana mereu ca vocea calda de la Teleenciclopedia. Da vocea aceea care mi-a spus muuult timp si in multe episoade despre moguli sau despre Casanova sau despre picturile renascentiste. Nu mi-l pot imagina altfel decat in imaginile alb negru ale emisiunilor Gala Lunilor, alaturi de Bocanet si Anda Calugareanu.
Nu am sa pot sterge vesnic vocea lui din serialul despre Beatles si verva cu care povestea despre ei. Era probabil cel mai mare fan Beatles. Parca si aud:
„CEI 4 BAIETI MAGNIFICI DIN LIVERPOOL COBOARA LA NEW YORK PE AEROPORT. LUMEA E IN DELIR. FORRTELE DE ORDINE NU MAI POT FACE FATA. SE RUP INTRARI SI SUNT ALERGATI PUR SI SIMPLU DE FANII DORNICI SA II VADA SI SA II ATINGA”
Nu mai zic de amintirile povestite de el in diverse emisiuni despre piesele de teatru puse in Scena la Bulandra, „casa lui din punct de vedere al teatrului”. Cu siguranta, printre actorii tineri, pe care „ii pacalea” cu „duhul blandetii” sau cu asprimea regizorului hotarat sa nu faca compromisuri pentru frumusetea actului artistic, va exista un gol, va exista o lipsa si mereu o ceasca de cafea si un loc la fumoar din care Florian lipseste si pe care nimeni nu va avea curajul sa il ocupe, pentru ca si in inima lor el va fi mereu acolo.
Nu voi uita nici cand povestirile alor mei, despre serile de muzica si poezie folk, zugravite ca un pastel. Era peste tot si simtea poezia in fiecare fibra a corpului. Toata scena era a lui si el era tot al scenei. Si ca sa nu o dau prea tare in SF-uri si in literatura „dulce”, hai sa va zic si o faza frumoasa. La una din aceste seri, asa cum exista si acum, existau si atunci, agitati in public. Ei bine, nenea Pittis a venit la marginea scenei si a rugat sa se puna lumina pe sala, l-a localizat pe respectivul, s-a dus la el si i-a spus:
POFTIM BANII PE BILET SI LASA-NE SA CONTINUAM SEARA DE MUZICA SI POZIE IN LINISTE ! POEZIA CU ZGOMOT NU POATE FI SAVURATA !
El era cel care la interviurile luate nu prea avea nevoie de intrebari. Am vazut o editie a emisiunii Profestionistii. la TVR1, unde il avea invitat pe el si moderatoarea cred ca a reusit sa puna vreo doua intrebari, in rest expresia:
DA, EXACT DESPRE ASTA VROIAM SA TE INTREB… a aparut de multe ori in discutia lor.
Era un vulcan cand vorbea despre muzica anilor 60-70, cand isi aducea aminte de Woodstock, cand ne vorbea de Bob Dylan, cand a vazut-o pe Joan Baez in Romania… si de aici inainte mai pot urma multe „cand”-uri. Ei bine cred ca a plecat dincolo, ca sa reintregeasca trio-ul de care va vorbeam la inceput, foarte fericit. De ce ? Pai a plecat cu un vis implinit. I-a vazut pe cei de la Rolling Stones. Ii iubea efectiv si am inteles, ca inainte de concert, a luat pilule de calmare, pentru ca doctorii au crezut ca nu va face fata emotiei. Ei bine iata ca a facut fata, atunci ! Probabil Doamne Doamne i-a oferit un ultim cadou, la plecare. Sper ca dincolo sa reuseasca sa ia un autograf de la John Lennon !
Si acum o urare:
NENEA PITTIS, ITI URAM SA NU PLECI NICIOADATA DIN SUFLETELE NOASTRE SI SA AUZIM MEREU VOCEA TA CALDA, CHIAR SI DOAR INREGISTRATA IN MINTEA NOSTRA SAU PE DIVERSE SUPORTURI.
Si daca tot spuneam di vocea lui… hai sa o si auzim – Ploaia care va veni

Si melodia cu care, colegii de radio si teatru, l-au condus pe drumul spre eternitate – Sfarsitul nu-i aici

Semnat: Unu’ care n-o sa te uite…
Andrei… 😉