Sal’tare
Imi aduc aminte foarte bine primul meu set Pionierul Constructor. Era atat de multa bucurie in sufletul meu si nu cred ca o putea cuprinde intreg orasul. Am stat in prima zi doar cu setul acela parca rupt de lume doua ore. Eram realmente fermecat. Anii au trecut si am descoperit intr-o zi un ceas desteptator cu rotite dintate mari pe care tata vroia sa il arunce. Asa ca eu l-am luat ca material didactic. L-am desfacut bucatele, am pus piesele in ordinea desfacerii lor si am vrut sa vad daca il pot face la loc. Si mi-a reusit.
Aveam vreo 8 anisori cand am reusit sa imi achizitionez primul radio Ric. Si pentru ca eu imi stransesem banii si eu il achizitionasem personal, puteam face ce vreau cu el. Asa ca mi-am bagat un pic degetelelele prin el si am dezlipit si lipit cate ceva pe acolo, insa nu am reusit sa fiu atat de inovativ ca Mihaita, colegul meu de clasa, care a reusit sa ii adauge o mini-boxa (tatal sau era electronist, asa ca „avantaj el”, ca avea si pistol de lipit, nu letcon ca mine)
Au mai trecut dupa aceea alti ani si am inceput sa desfac bicicletele de la tara. Mare mi-a fost bucuria la 10 ani cand am reusit sa desfac un butuc, sa ii inlocuiesc niste bile la coronite si sa ii fac ajustarile necesare. Si au urmat pe rand construirea unei casute in copac, apoi construirea (impreuna cu gasca mea mea de nebuni a unei plute la tara la bunica si nu in ultimul rand un sistem de iluminare cu muuulte becuri pentru acvariul de pesti.
Dupa ce mi-am luat carnetul am devenit pasionat de batrana noastra Skoda. Si m-am simtit tare mandru cand intr-o iarna am schimbat eu placutele de frana, asistat fiind de tatal meu.
V-am spus toata aceasta poveste, ca sa intelegeti cu subiect si predicat de ce am ramas lipit si fermecta de ecranul calculatorului cand am dat play acestei „minuni”:
Andrei
KIP IN TACI
Sursa imaginii – edubricks – educație prin creație
Lasă un răspuns