Sal’tare
Îmi aduc aminte și acum un moment special din clasa a X-a când proful de română ne-a întrebat ce carte am citit ultima oară și pe mine m-a întrebat printre primii. Eu am răspuns foarte fericit Traian Tandin – Din jurnalul unui polițist. Toți s-au uitat ciudat la mine, că nu eram in trend cu ce se citea si eu am fost mult timp suparat. Mi-a părut rău ca nu am ales sa mint. Dar uite că acel episod și-a avut rostul său. Anii au trecut și l-am redescoperit. Am inteles de abia atunci DE CE îmi plăcea atât de mult. Pentru ca el era român și pentru că filonul naționalist la mine de abia începea să înmugurească. Plus că toate acele întamplări aveau loc în București sau in localitați în care fusesem și care erau dragi sufletului meu. Și toate acele „repere” le vedeam cu ochii mintii si parcă acțiunea era „a mea”. Sigur, pe de o parte era de vină si vârsta adolescentină si acea explozie de curiozitate și sete de a cunoaște caracteristică vârstei. Oare acum ce mai face nea Traian? Chiar acum, acum, nu știu. Însă mi-a facut mare placere să citesc acest interviu luat de Dana Fodor acum doi ani – Comisarul Traian Tandin, un personaj de legendă. Printre voi mai e careva caruia i-au plăcut carțile polițiste „neaoșe românești”? Andrei KIP IN TACI Sursa imaginii – CeRecomand
Lasă un răspuns