Sal’tare. Azi am gasit la pe strada o carte veche de CITIRE, aruncata pe undeva pe la poarta. ei bine acea imagine, mi-a amintit de una din lectiile de prin clasa a doua in care era reprezentata toamna. Nu ma intrebati „CE, CUM, CAND!”, ca nu imi mai aduc aminte. Insa tot ce mi-a ramas in minte de atunci e o padure ruginie, e un text despre caldura placuta de toamna si mai ales despre linistea ce se asterne peste natura, odata cu plecare pasarilor.
Si atunci iata cum pica Artistu’ in butoiul cu melancolie. Insa ma tin strans de „marginea butoiului” si nu ma las. Insa urmatoarea imagine care imi revine, e padurea pe valea Prahovei, vazuta de la Posada sau balta de la tara si covorul de frunze asternut in padurea de peste balta.
Cred ca e de vina week-end-ul! Voua ce va trece prin cap cand ziceti TOAMNA?
P.S. Daca va spun ca textul asta e doar introducerea la un cantecel care mi-a chinuit toata ziua ma credeti? Fie ca ma credeti, fie ca nu uite ca asta e:
Andrei
KIP IN TACI
mai suflet de artist 🙂
si eu simt cum navaleste toamna peste mine 🙂
si cam refuz, mai vreau nitica vara 🙂
mie „toamna”imi spune sa fiu melancolica,sentimentalista,romantica,mai buna,mai sufletista,mai infofolita:))”iau cuvintele si le inec in mare”:X superba melodia lui Nicu Alifantis.mie place la tine:D si la treaba ta..u r a true artist.amintirile intotdeauna vor izbucni…atunci cand te astepti mai putin..sau mai mult:)
Meersi fain de „complement”! 😀