The Reader – Oare ce tre sa tinem minte?

Sal’tare
In uikendul ce a tecut, printre trezirile de noapte ale lui bebita, schimbarile sale de pampers, joaca cu el (atunci cand are domnia sa chef!), maturatul prin curte, un gratar si ceva turnat de betoane am reusit sa vedem si noi THE READER. Impresie: BUNA spre FOARTE BUNA. Conditie? Sa treci usor peste inceputul de cacat in care tanarul de doar 15 ani Michael Berg, i’o trage lu’ Hanna, de parca aia la varsta ei, destul de inaintata, nu mai vazuse mataranga si daduse iama in ea ca vaca in trifoi. Dar trecand peste acest aspect, care fac filmul de fapt THE YEAR’S MOST PROVOCATIVE THRILLER, cred ca trebuiesc tinute minte doua lucruri importante:

1. Cele 2 razboaie mondiale, Auschwitz-ul si toate celelelalte nebunii ale acelor vremuri nu trebuiesc judecate prin prisma contemporaneitatii si la o bere in fata calculatorului la o bere rece si al un spart de seminte. Nu putem judeca reactiile pe care le-au avut ei, cat timp noi nu am trait momentul sau momentele respective si cat timp nu am avut de facut alegerile pe care le-au facut ei. Putem cel mult sa intelegem ca parerile si ideile extreme si extremiste nu fac bine nimanui, nici noua si nici celorlalti din jur, desi cateodata cu totii cochetam cu ideea IMI VINE SA II IMPUSC PE TOTI sau M-AM SATURAT DE VOI SI DE PROBLEMELE VOASTRE EXISTENTIALE!
2. Dragostea e frumoasa! Insa diferenta de varsta e o tinichea destul de grea atarnata de coada celui care se indragosteste, indiferent ca e vorba de cel tanar sau de cel in varsta. poate la inceput totulpare frumos, pentru ca inca exista MALEABILITATE si ADAPTABILITATE. Insa cu cat trece timpul si cu cat imbatranim, devenim mai obtuzi. Imaginea clara de la sfarsitul filmului, cand maturul Michael Berg simte un fel de respingere fata de Hanna, e o realitate. Sigur poate imi veti spune ca respingerea era si datorata istoricului ei „patat”. Dar credeti-ma ca am pe langa mine mai multe cupluri de acest tip pe care le cunosc si care la 5 sau 6 ani deja intampina dificultati de comunicare!

Si nu in ultimul rand

1. Orgoliul e bun daca stii sa ti-l controlezi. Viata nu te lasa intotdeauna doar in piciaore si calare pe val. Cateodata ami tre sa fii si scufundac si tre’ sa te ma paleasca si cate’un val in molele capului ca sa intelegi ca nu esti infipt pe soclu ca statuia. Iar in momentele cand remuscarile te cuprind SINUCIDEREA e cel mai las act pe care il poti face. CURATAREA ta de niste pacate si de niste remuscari care iti chinuoe noptile nu pot fi facute decat prin A TRAI si A IERTA! Stiu ce imi veti spune: DAAA, OPTIMISTULUI SI NAIVULUI DIN TINE II E USOR SA VORBEASCA DIN CARAPACEA „PROPRIEI SIGURANTE”! Acum da, recunosc cat pot de sincer ca familia imi este carapace de siguranta, insa pana aici a trebuit sa trag „canoane serioase”, asa ca e destul de falsa ideea ca „vorbesc din carti”!

Gata cam astea au fost concluziile. In rest am chef sa comentez cum l-au vazut altii, prin blogosfera si cum l-au resimtit, in conditiile in care filmul are o incarcatura emotionala ce trece bine de tot de medie.

• Uite, apropo de ce spuneam mai sus, s-ar parea ca nu sunt singurul. Ciupy are o replica de geniu, pe care nu ma pot abtine sa nu o citez exact aici
  

  Nu stiu cat de mult mi’ar placea ca nevasta mea sa arate ca bunica, in timp ce eu nici n’am par carunt. Poate ca “dragostea nu are varsta, sex, culoare” e doar un vers comercial si plin de speranta. Sau poate gresesc eu. Totusi, pe termen lung parca as prefera o tipa cu o varsta apropiata de a mea decat a bunicii

• V-am spus ca la inceput, prima parte a filmului e plina de scene nude si te fac sa crezi ca filmul e unul de duzina, care incearca sa scape cu niste nuditate in plus, de stampila LOSER. Ei bine auziti si un mic secret funny de la filmari – Kate Winslet a trebuit sa poarte peruca pubiana, pentru a arata „jos”, in felul acelor vremuri! Hai ca-i buna asta!
• Si apropo de cuvinte foarte inspirate despre pelicula asta. Uite altele. care mi se pare ca exprima foarte clar felul in care receptam actiunea filmului – de la Intalniri destepte
  

  The Reader e unul din filmele pe care barbatii si femeile il vor privi in mod diferit. Emotionant pentru ambele sexe, pune in evidenta, prin actiunile personajelor principale, tipare de comportament cu care ne nastem, parca spre a nu putea fi fericiti. Decizii ce schimba sau pecetluiesc destine, vieti care se termina sau se apropie de final prin implinirea unui obiectiv sau impacarea cu sine insusi, maruntisuri menite sa compenseze lipsa unui “happy-ending”

• Cei de la URBAN BITE se plang de „lungeala actiunii si a momentelor de respiro”, care par a fi aiurea. Insa cred ca era nevoie de ele. De ce? Pentru ca un ritm mai activ ar fi facut ca tragedia sau dulceata unor momernte din film sa nu mai fie monumentala. Ar fi devenit comuna si probabil ca nu am mai fi vorbit acum despre THE READER, ca despre un fil de Oscar, ci despre un film de categoria B
• Eee uite ca la asta nu m-am gandit. Filmul lasa in urma o intrebare grea: Ii putem alege oare pe cei pe care-i iubim? Evident ca intrebarea e mai mult retorica!
• Si pun punct discutiei despre minunea asta de film, cu un interviu luat de Emanuel Lazarescu lui David Kross (personajul Michael Berg tanar) la Berlinale 2009!

Andrei
KIP IN TACI