Sal’tare
Acum cateva zile va povesteam despre minunea aceea de Cutia Taranului si despre multiplele avantaje ale acestei idei. Ei bine astazi vad la ei un superb articol din Viitorul Romaniei despre un olandez si o americanca, „cazuti din cer”, la poalele muntilor Vladeasa in satul Alunisu.
Ce fac ei acolo? Uite invata oameni din toata lumea cum se foloseste o coasa, cum se mulge o vaca sau o capra si cum se construieste un cuptor de paine, in cadrul unei scoli numite The Transylvania School of Self Sufficient Living. Si cred ca nu ar trebui sa ne fie rusine nici noua, celor care am avut copilarie cu „bunici la tara” sa trecem pe acolo. De ce? Pentru ca agricultura „predata de bunicii si parintii nostri” nu mai e in raport cu vremurile pe care le traim si mai ales nu mai e in concordanta cu ideea de a agricultura fara sa “suparam” pamantul si natura, in general.
Si daca nu ati inceput deja sa cititi articolul pe care vi l-am lasat mai sus, va mai „ispitesc” cu inca o zicere, pe care imi aduc aminte ca mi-a spus-o unchiul meu sas de la Brasov prin anii ’90, cand eram la cosit de fan:
Fiecare anotimp are rostul lui. Fiecare luna si fiecare saptamana are rolul ei. Fiecare zi are rolul ei. Daca ratezi o etapa, pierzi ceva important.
Deci si in agricultura asta „corecta” si „nedistructiva” secretul e acela pe care il tot repet de ani de zile pe aici pe blog: Echilibru si Perseverenta.
Lectura placuta si sa dea Dumnezeu sa ne redescoperim pe noi insine!
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns