Sal’tare
Daca e ceva ce urasc pe lume, sunt oamenii care nu au vise. Oamenii care ajung sa se prinda de „o craca” si nu mai vor sa ii mai dea drumul, chiar daca acea craca, inseamna cateodata si calcare in picioare a conditiei sale umane sau daca statul pe acea craca, inseamna sau iti uiti principiile. Sigur, marele avantaj al celor mai multi de acest gen, este faptul ca ei nu au avut niciodata principii.
Si ar mai fi ceva interesant de notat la aceste „specimene”. Se cred superioare si nu accepta ca gresesc sau ca poate exista si alte fatete ale adevarului absolut, pe care cred ca il detin.
Cum ii recunoastem? Simplu:
Problema e ca ei au ales „sa se impuna”, nestiind ca orice „dictator” se auto-exclude. Pentru ca VIOLENTA, NASTE VIOLENTA… iar finalul e intotdeauna AUTODISTRUGEREA!
P.S. Si daca tot am vorbit de oameni, iata un cantecel perfec pentru aceasta ocazie!
Andrei
KIP IN TACI
Ma regasesc in descrierea ta. Orice om face la un moment dat compromisuri si isi incalca principiile. Asta e viata reala.
Nu vreau sa fiu rau. Insa cred ca nu ai citit cum trebuie textul, Cred ca doar ai aruncat comentariul, ca sa ai pe ce pune linkul catre salonul de masaj. Si nu e frumos! RUSINICAAA!
Da ai mare dreptate aici , oamenii ar trebui sa aiba un lucru, un obiectiv pentru care spera, lupta , rezista, se zbat . Sunt destui exigenti care nu au realizat nimic, exigenta lor fiind un trai de viata.
Si uite ca la 6 ani distanta cei care credeau in exigenta incep sa plece. Au ajuns la fundul sacului cu SPERANTA!