Suntem „chiriasi” tare grabiti pe pamant

Sal’tare
Uite ca alergatura dupa minunea mea prin casa sau prin curte m-a facut sa ma gandesc la alergatura nostra umana. Exact cat de tare se grabeste asta micu’, exact atat de tare ne grabim noi sa ajungem in locuri in care sa nu facem nimic. Sigur daca asta micu’ macar are un motiv intemeiat, si anume curiozitatae de a-si descoperi lumea si dea se adapta la ceea ce vede in jur, pe noi maturii daca ne intrebi de ce ne grabim nu vom sti sa raspundem. Sau raspunsurile vor fi unele de care sa ne speriem chiar si noi cand ni le vom amimti la o anumita perioada. Si graba noastra de adolescenti oare poate fi pusa tot in categoria „degeaba”? In principiu DA. Insa cred ca graba aia o putem pune tot pe seama „descoperirii” si adaptarii unei noi dimensiuni a corpului SEXUALITATEA. Insa dupa ce tineretea trece si devenim „responsabili” cu familie, serviciuri grele, copilasi de crescut si alte asemenea, viteza si graba sunt necesare, pntru ac sunt multe de facut. Insa viteza pe care ne-o impune ritmul de viata, nu tre’ sa devina o obisnuita a tuturor actiunilor pe care le facem. De ce? Pentru ca viteza asta ne poate sterge din „obiceiuri” placerea de a comunica sau placerea de a oferi dragoste si gesturi frumoase. Si dandu-ne seama la finalul vietii ca nu am spus tot sau ca nu am facut tot ce ne doream cu cel pe care l-am avut o viata intreaga langa noi, avem remuscari si plangem mult dupa trecutul cu care nu suntem deloc impacati. Si apropo de „subiect” cred ca e foarte potrivit sa ne aducem amintede Balada chiriasului grabit, pe care o puteti auzi si cantata de Prefix 032

P.S. Sau cantata de nea Tudor Gheorghe

Andrei
KIP IN TACI