Sal’tare
Dimineata in tramvai (in drumul spre serviciu) o fata se uita insistent la mine. Nu ma intelegeti gresit. Nu am o parere proasta despre mine, dar totusi o bunaciune de douazeci si ceva de anisori la unul de 1.60 care nu e chiar „moartea femeilor” sau „sexy-masculul din Carpati”? M-am gadit ca e foarte posibil sa mi se fi parut ca se uita spre mine. Si totusi privirea se intorcea.
NARCISUL din mine fierbea! Asa ca intorc si eu privirea spre ea. Nu se mai uita la mine. Era cu ochii in telefon, ca noi toti in mijloacele de trasnport. Si totusi, un ghimpe ma zgandarea si intrebarea „ego-ului masculin” ma teroriza:
S-A UITAT SAU NU S-A UITAT LA MINE?
Nu dureaza mai mult de doua minute si o vad cum se uita iar la mine. In capul meu era cam asa:
Daca ma apuc sa ii spun „Nu te supara, cred ca te cunosc de undeva, dar nu stiu de unde!” era solutia cea mai proasta. Replica asta e in „cartile de istorie ale agatatului de gagici” din anii ’80 si voi fi penibil.
Noroc cu tramvaiul care a pus o frana mai brusca si m-a aruncat un pic mai aproape de ea. Asa ca vrei, nu vrei am reusit sa balmajesc ceva intre SCUZE si SARUT MANA, plus o privire tampa, care n-a mai lasat loc de alte intrebari si fata m-a luminat:
- BUNA. SUNT CRISTINA, FOSTA EDUCATOARE A LUI MATEI. CE MAI FACE EL? E BINE? INVATA LA FEL DE BINE SI E LA FEL DE VORBARET?
Discutia a decurs linistit si familiar. Insa in mintea mea cineva se auzea razand in hohote:
***LATER UPDATE 😀 😀 😀
Parca as fi taticul din acest banc:
„Un tip stă la coadă la casă când, deodată, observă că o blondină super sexy, şi ea la coadă, ceva mai în spate, îl salută cu un fluturat de mână şi-i zâmbeşte prietenos… Tipului nu-i vine să creadă că o tipă atât de bine îl cunoaşte, aşa că o întreabă:
– Scuzaţi, ne cunoaştem cumva?
– Nu sunt chiar sigură, dar cred că sunteţi tatăl unuia din copiii mei, răspunde ea.
Tipul îşi aduce aminte de singura dată când şi-a înşelat soţia.
– Dumnezeule! Deci eşti dansatoarea de striptease cu care am petrecut în seara dinaintea nunţii pe masa de ping-pong, de faţă cu toţi băieţii… în timp ce colega ta mă biciuia cu ţelină udă?
– Nu, răspunde tipa rece, sunt profesoara de română a fiului dumneavoastră!
***
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns