Sal’tare. Am cateodata impresia cateodata sunt parizian si ca ii ascult in dragul nostru de metrou bucurestean, pe unii din muzicantii de pe malurile Senei, pe care ii vad in documentarele despre Paris.
De ce zic ca simt asta?
Pentru ca odata la doua saptamani, dau in metrou, peste un tigan cu un acordeon de gat, venit la cantari. Nimic neobisnuit pana aici. Deja ne-am obisnuit cu totii cu ei prin metrou. Doar ca baiatul asta nu se imbraca nici foarte ingrijit (asa ca sa vada lumea ca nu cere de pomana de foame, ci pentru a studia) si nici jigarit (ca sa iti zica: MAMAAA URLA FOAMEA IN MINE !). Nu.
El este cu vesnicii lui pantaloni de trening negri, tricou la fel de negru si papucii Lacoste de cauciuc. Si pare ca nu canta pentru noi. Parca se antreneaza pentru un concert pe care il are peste o ora. Trece din melodiile lu’ Aznavour (de aici mi-a venit si faza cu parizianul), in „Ciocarlia” noastra draga. Trece de la „Ma dusai sa trec la Olt”, in „Valurile Dunarii”.
Si daca faci precum vecinul meu de scaun (adica dai din cap si ii canti melodiile) si el te observa, tiganul cu acordeonul canta mai cu foc, fericit ca are companioni de cantare. Auditoriului reuseste sa ii fure mereu cate un zambet, chiar si celor foarte tristi ! Am uitat sa spun ca nu canta cu vocea sub nici o forma. Drept pentru care chiar suna bine ! Iar la final ia daca ii da cineva ceva banutzi si se duce in fundul vagonului si mai incerca diferite combinatii sau bucatii de melodii pe care sa le mai combine.
Nu mare mi-ar fi mirarea sa fie vecin cu mine in mahalaua Giulestiului, ca are look de Calea Giulesti.
Recunosc ca imi place, cand ma intalnesc cu el in metrou si il aud ! Si mai recunosc, ca nu ma lasa sufletul sa il las fara „cinste”, de fiecare data cand vine. Asa ca fi isi are de fiecare data leutul sau pus deoparte.
Si daca tot am vorbit de „un greieras urban”, mai recunosc ca mi-ar face mare placere, ca in Bucuresti sa avem prin intersectii, prin statii de metrou sau pasaje, niste „menestrei” din astia frumos imbracati si cu aprobare de la primarie agatata in piept. Sunt ferm convins ca ar da bine de tot!
Apropo, ANTIVIDENEEE, ia striga-i si asta lu’ pretenu’ tau, Adriean. Sau Marcel e iarasi singurul care te aude din primarie.
Andrei
KIP IN TACI
mie imi placeau cantaretii din Peru , cantau intr-o vreme si pe la Unirii 🙂
Si mie Elfule si cred ca i-ash vedea „infiptzi”, la Universitate, in fata Teatrului National !
Andrei… 😉