Sal’tare
Acum 5 ani scriam intr-o zi de vineri acest articol – In trenul personal pute… Da’ miroase si a NOSTALGIE!. Ei bine vinerea trecuta mergand cu tramvaiul 11 acasa, in frumosul meu Giulesti, am retrait acel sentiment. Erau niste muncitori si niste elevi de liceu care se bucurau atat de tare de week-end, ca parca eram un pic gelos pe ei.
Sigur ca toti erau genul care atunci cand au 100 de lei pe mana, pana nu ii consuma, nu se lasa. Insa imi place sa ii privesc si sa simt acea energie pe care o emana. Ei in momentul acela sunt FERICITI! Si daca in acea clipa, le mai dai si un casetofon cu maneaua de rigoare la maxim si ceva alcoale prin preajma, ei sunt adevarate EXPLOZII (frumosi la inceput si sinceri). Sigur ca in scurt timp aceasta imagine se strica. Insa acel inceput, acea scanteie de sinceritate naiva, de energie care le da aripi si de fericire prostesca a acestor oameni fara prea multa inteligenta, cred ca ar fi frumos „de prins intr-un tablou”.
Mie unul, de fiecare data cand o intalnesc, imi place sa o privesc si sa-i zambesc.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns