Sal’tare Totul a inceput de muuult cand eu am recunoscut sincer ca – Sunt socialist… si nu imi e rusine sa o spun Dupa care *Chinezului (Cristian China-Birta) i-a suras ideea si a zis O punem de Partidul Socialist? Intre timp doamna Gabriela Cretu a pus Socialisti cu internet, uniti-va!, iar Cristi a zis ca o pune presedinte la noul partid Insa „febra inceputului” a trecut si mi-am dat seama (Cristi si gabi stiau deja) ca un partid nu e treaba asa usoara. Dar doctrina socialista nu m-a parasit si m-am tot intrebat:
- “SA MA FAC POLITICIAN” sau “ACTIVIST pentru drepturile CIVICE”?
- apoi am zis PREFER sa fie TEMBEL… dar un TEMBEL ACTIV si CU PRINCIPII!
- Iar la final am inceput sa ma indoiesc de social democratie: SOCIALISMUL, solutia aia BUNA sau NEBUNA?!?
Si de atunci am lasat-o moarta. Timpul a trecut si mi-am dat seama ca singura solutie (buna sau proasta) pentru un om cu ideologie socialista este tot PSD-ul. Sigur ca mi-am intors din nou capul spre ei de la venirea lui Ponta la conducere. Asa ca i-am cerut din nou parerea lui Cristi vis-a-vis de social-democratie, pentru ca e un pic mai in tema decat mine si un pic mai conectat si la viata on-line, dar si la cea politica. Si pentru ca el acum e in plina „crestere” cu proiectul SPORT LOCAL, iata ce explicatie frumoasa a iesit (asa cam cum ai vorbi la peluza, in pauza unui meci)
În mod normal nu m-aş fi apucat de scris aşa ceva, dă-i pace… Dar i-am promis lu’ Artistu că o să îmi dau cu părerea despre „adevărata social-democraţie”, aşa că mă ţin de cuvânt. Cum nu sunt nu ştiu ce mega teoretician al doctrinelor politice şi nici nu îmi doresc vreodată să devin aşa ceva, am zis să abordez subiectul din perspectiva (ştiţi că îmi place :D) peluzei. Adică nu ce înseamnă social-democraţia în general, ci ce înseamnă ea la noi. Există (mi se agită neuronul care se ocupă de politică) vreo 4 curente de opinii, în cercul meu strâmt de oameni cu care relaţionez, legate de social-democraţii români:
- Sunt foştii comunişti. Ochelarii de cal fiind, în acest caz, atât de evidenţi, nici nu are rost să ne mai batem capul cu astfel de râgâieli politice (să mă scuzaţi…)
- Sunt oamenii lui Iliescu. Ăsta da, este un mare adevăr. Căci, indiferent de cât de tare o să se întinerească şi o să se oxfordizeze şi cambridgizeze, PSD-ul va fi iliescian din punct de vedere al brandului într-o mare măsură. Iliescu este moleculă sine qua non în ADNul PSD. Sunt unii din partid care se luptă de zor cu percepţia asta. Dar e fix ca şi cum te-ai pişa împotriva vântului (să mă scuzaţi…)
- Au fost, sunt şi vor fi cei mai corupţi politicieni din România. De parcă asta e ceva cuantificabil şi măsurabil. La noi în ţară a face topuri de astea e echivalent cu a face topul „Cel mai ud lac” sau „Cea mai rotunda minge”. Fiecare partid are hoţii lui mizerabili, pe care îi ştiu toţi din partid, dar pe care îi lasă toată lumea în pace, din raţiuni pe care nu le discutăm aici. La PSD damful ăsta de corupţie e mai persisten pentru că, absolut firesc în curgerea şi mai firească a lucrurilor, au fost primii creatori de corupţie la nivel instituţionalizat. Ceea ce, fireşte, nu se uită uşor…
- PSD este un partid defazat, în afara istoriei. Menţionez, însă, că cei ce spun asta sunt acei prieteni de-ai mei radicalişti, pentru care şi liberalii sunt de 3 lei, şi băsescienii sunt nişte looseri, iar extremişti trebuie împuşcaţi
Cu toate acestea, însă, chestiunea cu defazare are o valabilitate pe termen neprecizat (moment de final în care îmi spun şi eu opinia). Pentru că PSD chiar trebuie să îşi regăsească locul în istoria de acum a României, cea care se derulează sub ochii noştri. Căci PSD are şi trecut (controversat, dar major) şi, cred eu, are şi viitor (după o criză identitară care nici măcar nu a început încă, nu vă amăgiţi…). Dar prezent, din păcate pentru democraţia din România, PSD este ca şi un mare jucător de fotbal care a suferit o accidentare cumplită, a fost vândut de vechea echipă unui alt club, noul antrenor l-a pus să joace pe alt post, iar actualii coechipieri îl ignoră. Iar fanii săi fideli încep să-l uite…
Realista analiza. Si totusi sper ca viitorul sa aduca ceva schimbari si sa ma pot duce cu sufletul impacat la PSD. Pana atunci insa mai asteptam!
(Sursele imaginilor Sorin Platon – Capitalismul, o fosila vie!)
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns