Slow life? Nu prea…

Sal’tare
Am printre cunostintele si rudele mele oameni care muncesc in provincie si care castiga cu mult mai bine decat mine in Bucuresti, din activitati proprii. Ei bine acesti oameni au in fiecare zi la pranz si 2 ore de relaxare, incluzand pranzul si un pic de relaxare.
Ei vine, ca un bucurestean nascut cu „10 litri de adrenalina pura in sange”, ma intreb mereu daca voi putea sa fiu vreodata asa? Si saptamana trecuta am facut un exercitiu de imaginatie. Dupa ce mancam la pranz, scriam pe o hartie SOMN. Stati calmi ca nu dormeam. Si in acelasi timp aveam si o alarma la telefon setata pentru ora 14.30, ora la care ar fi trebuit sa termine siesta si sa ma duc la munca. Sigur ca in prima faza lucrurile erau simple. Scriam si nu imi pasa. Insa cu fiecare zi care trecea incepeam sa ma gandesc mai serios la acest lucru. Imi imaginam ca stau si ma relaxez, insa stilul meu nerabdator si dorinta mea de a intoarce pamantul cu susul in jos, nu ma recomanda pentru a fi un traitor in SLOW LIFE. Ma deranja pana si acea hartie scrisa. Asa ca dupa doua saptamani am spus STOP JOC, pentru ca am inteles clar ca eu sunt nascut AGITAT si ca nu ma voi putea schimba in veci, indiferent de locul in care voi trai sau de profesia pe care o voi avea.
Sau poate ar fi trebuit sa am mai multa rabdare si sa cred in schimbare?
Andrei
KIP IN TACI
Surse imagini – Ani-Culture & WP Clipart