Siguranta… problema de optica sau idee preconceputa?

Sal’tare
Ma gandesc mereu la ideea de siguranta. Ati vazut ca de multe ori ne aducem amintre cu placer de vre,urile cand nu aveam responsabilitati si cand VIITOR nu insemna decat „Ce faci in uikend?” sau cel mult „Unde merge la vara in vacanta?„. Era frumos sa facem nebunii si sa nu ne pese prea mult de imagine. Scopul era distractia! Insa uite ca oadat cu cresterea dorintele se schimba si dai (cu mai multa sau mai putina placere) siguranta pe nesiguranta si iti iei responsabilitati in carca. Pentru ca inveti clar ca RISCUL si NESIGURANTA sunt cheia catre succes. Si acum hai sa ne punem intrebari vis-a-vis de EA si sa o descoasem, daca tot am adus-o in discutie!

SIGURANTA pe care ne-o creem sau pe care incercam sa ne-o facem, oare este in principiu o ecuatie cu cat mai putine necunoscute, iar sansa ca ea sa reuseasca este cu atat mai mare cu cat necunoscutele sunt mai putine? Probabil ca da. Insa cred ca si „saracia ecuatiei in necunoscute” reprezinta si rezultate prea putin satisfacactoare

Siguranta poate fi si un sentiment care sa te tina in loc sau care sa iti intunece orizonturile de asteptari si capacitatea de a a visa? Cu siguranta DA. Pentru ca te inconjori cu niste oprelisti si/sau cu niste ziduri, care intr-adevar opresc riscurile, dar care in acelasi timp opresc si sansele vina la tine. Deci si „a incerca sa fim in siguranta” e un „cutit cu doua taisuri„

Oare chiar e bine sa cautam siguranta? Nu cumva siguranta aduce cu ea confortul, apoi linistea si la final LENEA? In principiu si in conditii ideale nu ar trebui sa se intample treaba asta, pentru ca s-ar putea presupune ca oamenii respectivi au in ei dorinta de EVOLUTIE. Insa odata cu cat dorinta de A FI SIGUR e mai mare, fara sa isi dea seama „asiguratului” ii scade dorinta de dezvoltare

Cautarea sigurantei poate fi in definitiv si la urma urmei si o pacalela! In conditiile in care suntem ca ratusca aceea, care credea ca nu poate inota decat cu batul ei fermecat si care nu era in fapt decat un bat normal, dar pe care rata mama i-l daduse drept momeala, NU zic ca nu exista posibilitatea sa cadem in aceeasi capcana. Insa cred ca ideea ar fi sa facem studii amanuntite asupra riscului si sa pastram un echilibru. De fapt asa cum spun mereu, cred ca asta e de fapt SECRETUL intregii ecuatii – ECHILIBUL. Tre’ sa pastram un mereu un echilibru intre A RISCA si A FI SIGUR!

Andrei… 😉
KIP IN TACI