Si voinicul cel viteaz… sa vezi ce ii facea!

Sal’tare
Ieri v-am pus cateva intrebari si uite ca am reusit sa primesc si ceva „idei”. Mersi Yo, Mersi Limpede. Si incep sa va povestesc cum sta treaba si din punctul meu de vedere.
Da! Intr-adevar VITEJI, printre contemporani, inca exista. Insa asa cum bine spuneau si cei doi, nu mai sunt Spartacusi. Eroii in zilele nostre sunt ca si alta data doctorii. Nu mai departe de acum doua saptamani am auzit, intamplator in autobuz, o convorbire telefonica in care un domn bine spunea asa:
„DOCTORE ESTI UN INGER! MIRACOLUL PE CARE L-AI FACUT DUMNEATA CU NEVASTA-MEA, NU CRED CA TI-L VOI PUTEA RASPLATI INDEAJUNS!”
Sigur ca dupa cum spunea si YO, in postul de ieri, altele sunt necazurile si altele sunt principiile in care credem. Apropo de ideea asta, citesc acum o carte despre razboaiele dintre polonezi si cavalerii teutoni, despre care o sa va si spun cate ceva, dupa ce o termin de citit. Ei bine si la un moment dat armata poloneza cucereste unul din forturile teutone. Pentru ca victoria sa fie recunoscuta, traditia cavalereasca spunea ca armata trebuia sa ramana acolo pana la miezul noptii, sa vada daca nu cumva unul din neamul celui invins, dorea sa il provoace la un alt „meci” pe invingator. Dar pentru victoria intregii operatiuni, era mult mai bine daca armata si conducatorii ei plecau imediat, pentru a nu lasa timp armatei potrivnice sa se reorgnizeze. Ei bine nu o faceau, pentru ca ar fi fost impotriva traditiei in care credeau!
Ei si acum facand o proiectie in prezent, cati din noi mai tinem foarte tare la traditie si/sau principii? Cati nu spunem -MA LASI MA! VIATA E GREA! TRAIESTE CINE POATE! CA SA AJUNGI SUS TRE’, SA MAI CALCI SI PE „CADAVRE”!
Si gata, credem ca am dat legitimitate actiunilor nostre de tradare a oamenilor sau a principiilor in care credeam pana mai ieri.
Ce e mai grav, e faptul ca declaram mereu ca avem drept „modele”, oameni care reusesc sa isi pastreze „coloana vertebrala din punct de vedere principial”, dar ca mereu ne e lene sa facem SACRIFICIUL sau SACRIFICIILE pe care le face ACELA.
Aaa si uite ca din aproape in aproape, am dat intr-o idee care e si ea pe cale de disparitie: SACRIFICIUL. Cat il mai vezi azi? Cati oameni mai sunt capabili de sacrificii mari? Putini cred eu! Sigur ca si posibilitatea de esec mult mai mare, te face sa nu iti asumi responsabilitati mari si implicit sacrificii mari. Dar uite ca unii pot. Si cred ca aceia care au curajul sa duca pe umeri RESPONSABILITATI MARI, pot fi numiti, ca si in vechime VITEJI. Sigur a nu se intelege ca ii bag in categoria asta si pe inconstientii care isi asuma riscuri, fara sa faca o analiza preliminara. Aia daca reusesc o data sau de doua ori, e doar din cauza ca au o stelutza norocoasa desupra capului. Insa cica si NOROCU’ asta, nu e mult! Cica se termina la un moment dat!
Si gata adun cativa pe care ii cred eu viteji si care indeplinesc „cerintele” de mai sus. De exemplu ar putea fi directori de organizatii non-guvernamentale ecologiste, care reusesc prin actiunile lor sa schimbe mediul si perceptia oamenilor despre mediul inconjurator. Altii de care am vorbit si mai sus sunt doctorii dedicati (si cei pe parte umana, dar si cei veterinari. Si ii stimez mai ales pentru faptul ca rezista sa vada atatea necazuri si ca vad atatea suflete, care pleaca in „lumea cealalta” de pe paturile lor de spital. Apoi parintii care reusesc, doar cu un colt de paine si cine stie ce mancaruri saracacioase, sa le ofere o educatie SUPERBA copiilor lor (stiind clar ca asta e singura lor scapare) sunt alti mari eroi. Primarii care isi sacrifica muuult din tinpul lor liber, doar pentru a reusi sa faca in intr-un mandat, tot ce au promis (desi astia sunt chiar putini), dar sunt si e pacat sa nu ii amintim. Alta categorie de „foarte putini” sunt si directorii de scoli sau licee, care se lupta cu cu un intreg sistem, pentru ca elevii lor sa invete ceea ce e corect si nu ceea ce dicteaza „buzunarul unor edituri dornice de imbogatire”. Si lista poate continua, insa va mai las si voua placerea asta, pentru ca sunt sigur ca aveti si voi idei cu gramada!

P.S. Pentru toti acesti eroi am si o melodiara: Abba – The winner takes it all

Andrei… 😉
KIP IN TACI