Si totusi… cat sa „calaresti femeile” ma?

Sal’tare
Azi se implineste o luna de cand nu apare, decat o ora dimineata si o ora seara, la ora mesei. E un ritual la care nu intazie ferite’ar sfantul! Sper totusi, ca in cel mult o saptamana sa se mai potoleasca, ca pare mai mult o umbra. A slabit ca un caine si nu vede decat „alergatura dupa pasarica”. Nu e ma om, stati linistiti! E pisoiul despre care v-am mai povestit, LUCA. Si de o luna intreaga nu mai sta noptile pe acasa, cu exceptia celei de aseara. Nu mi-a venit sa cred, cand dimineata la ora 6, el inca era pe scaunul lui in bucatarie. Se intindea ca pisoiul din Simon’s Cat. OALEEEA! Ia uite, ca a ramas „coite umflate” acasa. Nu imi venea sa cred ochilor. Si totusi parca vedeam o mica asemanare.
Cu cine? Pai sa fi avut eu vreo 18-19 ani. 😀 Parca si vad cum intram ca vijelia in casa, strigam la primul pe care il vedeam in casa, sa imi puna si mie la incalzit o ciorba. Haleam din „fuga acceleratului” si zburam pe usa afara, cu geaca intr-o mana si actele in cealalta, strigand: NU STIU CAND AJUNG! NE VEDEM CEL MAI SIGUR MAINE! Era un sentiment frumos. Un fel de eliberare. Nu aveam prioritati sau griji. Ca si pisoiul, toata ziua „sus pe garduri” cu ochii dupa „pisicutze” si in „pozitie regulamentara de calarit”. Si totusi, ca si el aseara, la un moment dat „cadeam lat”. Treceam „la caldurica” si „la recuperari”. Radeau toti din casa si ma intrebau: DA CUM SE POATE, ESTI TU ACASA MA VITEAZULE!
Saracu’ pisoi cred ca asa se simte si el acum, cand strigam dupa el prin casa si il chinuim. Si totusi, de ce acum nu imi mai doresc sa fiu „calare pe garduri”? De ce nu mai uit dupa „fofoloance de pisicutze”? Si mai ales, „De ce nu mai stau „in pozitie regulamentara de calarit”? Pentru ca vine o vreme, cand totul se schimba. Pentru ca fiecare varsta isi are placerile si frumusetile ei. Asa ca odata ce ai trecut de varsta aceea, nu mai tre’ sa le faci, pentru ca nu faci decat sa cazi in penibil! Pentru ca isi are si „imbatranirea” rostul ei. Si mai bine simti si traiesti, in conformitate cu ea, nu impotriva ei, pentru ca nu vei castiga NICIODATA. Nu de alta, dar daca vei vrea sa le „calaresti” pe alea de 20 de ani pe care nu le-ai avut atunci, la 40 sau 50 de ani nu mai are nici un rost. De ce? Pentru ca sunt rare cazurile in care reusesti sa ramai si la varsta asta un TAURAS jmecher. Cazi in penibil! Iar daca ai avut o tinerete zbuciumata, fie ca au fost multe zbuciumari sau putine, fa si tu ca si pisicile aflate la batranete. Langa soba si visati la ce a fost si toarceti langa cei care tin la voi. Plus ca nu va spune nimeni, ca tre’ sa muriti din punc de vedere spiritual. Exista oameni care la varsta a doua, devin campioni la dans sau care de abia acum se apuca serios de sport. Nu mai zic de faptul ca muntele si cararile lui nu spun nici unuia dintre voi, fie ca aveti 20 de ani sau 70, „PLEACA MA DE AICI!” Sub nici o forma! El va astepta pe toti si va vrea la cabanele lui. Si barurile sau cinematografele sau teatrele sunt pentru toti. Asa ca inchei poate un pic patetic, dar zic eu, cat se poate de realist: DE MURIT SPIRITUAL, NU AVEM VOIE, SA MURIM NICI UNUL DINTRE NOI!
Andrei
KIP IN TACI