Sal’tare
- Dimineata in tramvai aud o discutie intre un el si o ea, in care se tot certau pe faptul ca oamenii nu sunt natural creati spre a fi buni si nici optimisti. El cu argumentele pesimistului si ea cu o energie debordanta si niste tone bune de optimism, gata sa faca orice sinucigas sa renunte la gandurile negre
- Ma dau jos din tramvai si la intersectie ramasese un sofer cu masina in pana si impingea la amarata sa de Dacie 1300 injurand lipsa banilor si evident a unei masini care sa nu il mai lase in drum. Evident ca in spate, toti claxonau si injurau. Am venit langa el sa il ajut sa impinga, aducandu-mi aminte de Margareta mea.
In doua secunde un Freelander, trage tare dreapta si pune o frana brusca chiar in fata masinii. Evident ca si eu si saracul posesor de Dacie ne asteptam sa urle clasicul – CE BLOCHEZI BA TARANE SOSEAUA CU HARBUL ASTA?!?. Insa SURPRIZA. Din masina s-a dat calm un omulet micut imbracat costum, care a spus calm si simplu:
ASTA DIN DREPTA E SERVICE-ul MEU. BAGA MASINA ACOLO SI TI-O PORNESC BAIETII MEI
A inceput sa zambeasca atunci cand noi ne uitam asa, neobisnuiti fiind cu gesturile frumoase, intr-o lume in care au cam disparut
- Si iata ca ajung la birou si citesc asta:
Eram pe Bd. Dacia, mă duceam către Romană. Sufla un vânt corespunzător. În faţa mea, un tânăr mergea agale (aşa se zice, nu?), ascultând muzică în nişte căşti de alea cam cât o farfurioară de ceaşcă de cafea. Vântul sufla din faţă. Un pahar de plastic venea rostogolindu-se către el. Tânărul îi dă un şut, aruncă paharul în aer, îi modifică traiectoria, dar imediat vântul preia bucata de plastic şi o rostogoleşte în direcţia mea.
Eram hotărât să opresc eu paharul din rostogolire şi să îl arunc la un coş de gunoi. Dar… Restul il gasiti aici
Si atunci va intreb:
Asa-i ca „lumea asta rea” are sansa sa redevina „o lume buna”? Cu siguranta. Va spune „optimistul incurabil”…
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns