Sal’tare
Daca imi spuneai acum ceva timp despre Elvis Presley, iti spuneam probabil…
Da ma stiu… REGELE. Da ma stiu… ala care a revolutionat muzica. Da ma stiu… ala care e pus pe cartea de vizita a Rock’n’roll-ului. Insa pe mine nu ma atrage. Nu l-as asculta asa non-stop sau macar o zi intreaga „dedicata”
Da’ uite ca timpul a trecut si plecand in scurta vacanta de sfanta Maria, pe unul din CD-uri era Suspicious minds
Si pentru prima oara de cand ascult Elvis am simtit nevoia sa dau REPEAT. Nu stiu de ce. Si dupa aceea inca odata. Daca nu era si Liviuta mea in masina cred ca i-as mai fi dat inca de 2-3 ori. Si ca un facut, a doua zi stand pe net vad stirea 37 de ani de la moartea lui ELVIS. In acea stire era pus si documentarul cu ultimul sau concert filmat
Si desi tot ce era in acel documentar nu erau informatii care sa nu imi fi ajuns macar odata la urechi acum”ma atingeau”. Probabil nu venise atunci timpul sa am deschiderea pentru a primi o astfel de informatie. Si trebuie sa recunosc ca am stat si am privit aceste 50 de minute hipnotizat, de parca era prima data cand vedeam si auzeam aceste lucruri. Si pentru ca apetitul pentru tipul asta de show de abia mi se deschisese am dat play si concertului sau din Hawaii din ’73 Aici era si mult mai bine din punct de vedere al sanatatii si am putut vedea acel ELVIS care rupea intr-adevar audienta cu zambetul lui si cu stilul inconfundabil de a face SPECTACOL la superlativ.
Si in ora asta de spectacol superb am putut vedea si cat de atasat si cu cat patos canta el gospel. Daca la rock’n’roll el parea ca e vulcanul care o arunca afara, la gospel el parea un fel de inger care ia aceasta muzica din cer si o imparte. Ceea ce se si doreste in fond si la urma urmei atunci cand cant gospel, pentru ca tu esti (atunci cand canti gospel) un pastor. Iar nebunul asta frumos era UNUL SPECIAL. Si dupa ce am vazut si acest concert si „nebuniile pe care le facea el cu fetele carora le oferea cu mare drag esarfele lui sau cate un sarut sau cum se juca cu orchestra am zis ca nu ar fi rau sa caut si o colectie de momente amuzante… si am gasit…
Cam atat si incheiem cu clasicul ELVIS HAS LEFT THE BUILDING.
LATER EDIT 1 Si continuam sirul concertelor care imi plac. Cred ca se va mari considerabil colectia asta nebuna!
LATER EDIT 2 Dupa ce canti langa URIASII ASTIA in ’56 nu ai cum sa nu devii REGE. „I-a fost in stele destinul acestui frumos nebun!”
LATER EDIT 3 Si asta cred ca e ultimul UP-DATE de saptamana asta:
Sper ca v-a placut si ca asa cum melodia mea de la casetofon a fost „momentul zero”, sper ca articolul meu sa fie „momentul zero”macar pentru unul dintre voi cei care cititi.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns