Sal’tare
In uikend am avut sansa sa mai stau vreo 2 zile intr-o zona rurala de campie, care mi-a adus aminte ce inseamna farmecul si vraja ruralului, desi la nici 5 km de noi trecea o sosea europeana care era blocata cu un sir lung de vreo 6 km de masini, dupa cum urlau astia disperati si la radio si pe la TV. Insa uite ca acolo unde eram noi parea o gaoace „safe”, numa’ buna de evadat din jungla cotidiana. Si cum stateam si ne simteam bine, mi-am dat seama ca tendinta de a fugi de oras e una „la moda”. Tot ma multi concitadini fug de oras si ii vezi stabilindu-se in vecinatea lui. E si mult mai usor de ajuns la joburi, pentru ca in utimul timp tendinta e de „impingere” a activitatilor economice la margine. Sigur ca migrarea „orasului in spatiul rural” aduce cu ea si schimbari la nivelul confortului, pentru ca oamenii nu vin aici fara ce aveau si la oras. Insa nu e neaparat o schimbare rea. Ea este rea la nivelul la care cei care vin isi bat joc de natura. Insa in conditiile in care nu se intampla astfel, „evolutia” din punct de vedere al confortului (baie, centrala termica, bucatarie complet echipata, fosa septica & canalizare) nu fac decat sa ofere exemple si puncte de reper pentru cei care doresc evolutia. Sigur in tot acest vartej al EVOLUTIEI unii uita de traditii, ceea ce e intr-adevar rau. Fac curatenie si uita sa mai pastreze si razboiul de tesut al bunicii, vechi de peste 100 de ani, nu stiu sa puna la loc de cinste opincile bunicului sau uneltele si vasele cu care se faceau braza si untul.
Ei bine in tot acest amalgam copiii sunt cei care sufera de cele mai multe ori extrem de tare. De ce? Pai pentru ca la scoala exista profesori care le induc si care ii invata ca tre’ sa respecte si sa pastreze trecutul, caci numai asa iti poti cinsti pe deplin viitorul, dar in acelasi timp stiu de acasa sa zica nu la tot cei vechi, ca au fost invatati de niste parinti fara minte ca „Trecutul si vechiul n-au valoare!” si mai ales ca „Prezentul conteaza si viitorul nou este important!”.
Pacat, pentru aceste situatii! Si ferice cei putini care inca isi mai descopera trecutul!
Andrei… 😉
KIP IN TACI
la tara ! nu era vorba aia cu eternitatea s-a nascut la sat ? Si eu savurez safe zonu’ asta.. Numa’ ca dupa vreo 2 zile ma apuca alt dor.. dorul de aglomeratie de metrou.. si fug !
Si pe mine! Insa doar daca nu am ceva de facut! Daca insa am activitate, n-as mai pleca de acolo EVER!!! 😉