… sau mai bine, hai sa ne facem curat in batatura!
Sal’tare
Citesc azi dimineata acest articol la Chinezul politicianist – Idee pentru Victor Ponta. Si vreau sa ii las un comentariu. Insa ce a iesit a fost un articol. Asa ca am preferat sa il dau aici…
Ca si entitate colectiva, suntem prea rai si prea murdari pentru a avea un om e acest gen drept lider. Noi in primul rand trebuie sa intelegem ca suferinta de acum ne este benefica. Trebuie sa reintelegem ideea de echilibru si mai ales acceptarea semenilor de langa noi, indiferent ca sunt tigani, liberali, negri sau mai stiu eu ce alte categorisiri de acest gen.
Nu ma intelegeti gresit. Nu vreau ca aceasta acceptare sa se faca in mod fatalist, de genul:
Sa vina peste mine potopul, sa ma omoare!
Nu, nu! Insa mi-ar placea ca atunci cand fiecare din noi primeste o lovitura, sa ne ridicam de jos, sa strangem din dinti, sa zambim (daca regasim in noi o asemenea forta interioara) si sa ne intrebam:
Oare unde am gresit? Sau poate ca trebuia sa fac aaltfel aceasta actiune?
Sa dam uitarii „eterna si nemuritoarea capra a vecinului” si sa ne obisnuim sa nu mai scoatem pe gura imediat dupa ce ni s-a intamplat ceva:
„Nu eu sunt de vina” sau „Vezi ba daca nu ma asculti” sau „Daca nu faceti ca mine”
Nici unul din noi nu suntem „miezul universului” si nici „boaba intelepciunii”. Toate problemele noastre isi gasesc „rezolvari colective” in stransa legatura cu cuvantul ECHILIBRU.
Andrei
KIP IN TACI
Surse imagini – Marius Sescu & Teo Popa

Da, Andrei! Oricât de negativişti suntem, viaţa ne învaţă uşor, uşor, despre echilibru, şi despre nevoia de acceptare!
Sa stii ca mare dreptate ai Adrian. Problema este, ca oricat de multe ne arata viata, noi credem ca ne inseala, ca e doar o „gluma” si nu iesim din zona de comfort!