Sal’tare
Cand eram in scoala am auzit de la un profesor de desen (care era o adevarata enciclopedie din aproape orice domeniu (la nivelul cunostintelor mele gimnaziale de atunci)), urmatorul fapt:
Ar fi bine ca in viata sa REALIZEZI, ca fiecare descoperire pe care o faci, aduce cu ea inca 10 necunoscute. Sau (practic vorbind) cu cat „sfera cunostintelor tale se mareste, cu atat se mareste si „aria necunoscutului” care o inconjoara
Si de ce ar trebui sa realizam acest lucru? Cu ce ne ajuta?
Cu cat realizam ca suntem mai „neajutorati” (legat fiind de „aria necunoscutului”), cu atat creste „cantitatea frustrarii” si implicit scade „capacitatea de a fi optimisti si increzatori”. Si scazand aceste doua careacteristici, scade si capacitatea de a inova sau de ne adapta
Si totusi daca la un moment dat gasim ECHILIBRUL, cum facem sa il pastram?Cum facem sa ne pastram STAREA DE BINE SI DE FERICIRE?
Raspunsul meu sincer este NU SE POATE. De ce? Pentru ca suntem fiinte EVOLUTIVE. Pentru ca nu putem exista fara a evolua (in bine sau in rau, nu prea conteaza).
Si totusi din cand in cand ne simtim bine. Ce ar trebui pentru O EVOLUTIE SANATOASA SI ECHILIBRATA sa facem in acel moment?
Sa nu ne complacem in starea de BINE, de CONFORT. Sa fugim tot timpul de el. Sa facem un pas inapoi, din cand in cand, decat sa gresim.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns