Sal’tare
Am printre prieteni, oameni pasionati de agricultura. Si vorbesc de tineri aflati in jurul varstei de 30 si pe care pana acum ceva timp nu ii intelegeam. Mereu le spuneam:
Ba voi sunteti dementi? Cum sa te apuci de AGRICULTURA MICA. Adica sa o faci cum o faceau parintii nostri imediat dupa Revolutie, cand si-au luat toti pamanatul inapoi si credeau ca daca vor planta un hectar de porumb si unul de grau, toamna la recoltare „vor lua banii cu poala”?
Ei s-au inselat si lectia lor ar trebui sa fie o pilda si pentru voi. Agricultura de tip nou se face pe suprafete mari, cu investitii la fel de mari si cu profituri modeste, ca astea’s conditiile.
Dar uite ca realitatea europeana ma contrazice. Cum asa? Simplu. Producatorii mari au costuri de intretinere foarte mari, pentru productii mari. Asa ca ideea de baza (mai nou) este de a externaliza activitatile care aduc profit mic din punct de vedere al producatorului mare, dar care pentru un producator mic inseamna cel
putin suficiente. Si nu mare mi-a fost mirarea sa vad in unele sate venit un agent economic care a vorbit cu Primaria pentru un contract colectiv de cumparare a anumitor cantitati de fructe, legume si cereale. Cei de la primarie au propus comunitatii acest contract economic si au aparut cei care puteau oferi respectivele produse. Si toata lumea’n toamna era feicita.
Asta e un caz fericit in care administratia locala este eficienta. Insa in cazul in care ea este ineficienta, se poate face agricultura la nivel mic? Da, cu siguranta. Sigur nu pe produsele de consum larg, insa pe partea de flori, de plante medicinale, plante de ceai, pepiniere de puieti pentru pomifructiferi/plante maracinoase (mur/zmeura), etc. se pot scoate productii bune pentru intretinerea unei familii, ca si consum propriu, dar si pentru vandut.
Informatii? Acum, pentru internetul este plin de orice fel de informatii. Fie ca vorbim de cresterea rosiilor, fie ca vorbim de cresterea lamailor sau a orhideelor. Totul este sa vrem si sa ne placa.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns