Sal’tare
Saptamana trecuta TVR1 a dat in 4 parti nebunia aia de film RAZBOI si PACE. Imi aduc aminte ca ma incercat sa citesc de vreo 2 ori cartile, insa nu mi-a reusit. Inca de la inceput, prea multe persobaje, prea multe ite incurcate, prea multe planuri pe care se desfasura actiunea si parca un pic cam prea mult „steril” in relatiile anilor 1800, care semana izbitor de tare cu ce se intampla in realitatea de langa noi. Asa ca m-am lasat de fie care data. Acestea fiind datele problemei, cred ca nici la TV nu as fi stat sa ma uit. Insa mandra-mea, care l-a vazut de 4 ori, a mai vrut sa il mai revada inca odata. Si cum eu ma plictisisem de calculator, stateam si priveam dincolo de TV cu ea in brate. Incercam sa adorm cu televizorul aprins. Insa la un moment dat a inceput o formatie de tigani sa cante o melodie ritmata si privirea mi-a fost atrasa un pic. Apoi dupa cateva minute o bataie, apoi un duel, apoi o scena de dragoste cu una bunoaca rau de tot… si uite asa un pic m-a atras si pe mine. Asa ca miercuri un pic mai utin nepasator, iar m-am uitat, sambata deja eram telenovelist convins iar aseara la partea 4-a eram lipit de TV. Asa ca azi vin sa imi vars „bucuriile si tristetile” culese in urma lui…
- Frate noi barbatii vom scapa vreodata de sindromul „coaie umflate” si „ba a mea e mai mare”? Nu de alta, dar bag seama ca in unele perioade din istorie, sindromul asta a dus la pieire sute de mii de oameni, din cauza prostiei crase a cate unui conducator
- Ati observat cat sunt de bune curvele de lux sau cat sunt de frumosi curvarii in tineretile lor zbuciumate? Ati vazut ca sunt si poze cu cate unele celebre. Si cand imbatranesc frate, parca toate pacatele tineretii li se „infig” in carne. Deci mai au dreptate si batranii nostrii care ne spun, ca viata isi scrie propriul ei roman in sufletul si pe pielea nostra
- Mi-a placut la finalul romanului, cum a fost exprimata starea de „adaptare” a unor oameni obisnuiti sa traiasca in case monumentale si cu obiceiuri GRANDIOASE, prin ingramadirea a 10 familii intr-un singur palat (impropriu spus, daca stam sa ne gandim la conditiile in care traim noi azi). Si apropo de „traiul intr-un palat”, eu spirit economicos, ma gandeam oare cate carute de lemne ardeau pe noapte aia, ca sa incalzeasca toata nebunia aia de palat. Si tot eu ma gandeam ca acolo i-ar sta bine unei incalziri prin pardoseala. Inginer obsedat de eficienta, ce sa ii faci!
- Ce pacat ca de la starea aia de DATORIE dusa la extrem si starea aia de patriotism „orb”, mare partea a oamenilor de azi au ales sa se duca exact in partea diametral opusa a spectrului ideologic. Au ales URA pentru IMPLICARE, au ales ura pentru ALEGERI si mai ales au ales INDIFERENTA
Sau poate faptul ca filmul s-a terminat destul de tragic, mi-a lasat mie un spectru atat de GRI?
Andrei
KIP IN TACI
mi se pare normal ca oamenii sa se grupeze si in alt fel de entitati decat natiuni. patriotismul a facut destule victime pana acum. eu ma definesc mai bine prin apartenenta la o religie, la un grup cultural decat prin apartenenta la o natie. nu vreau acum sa jignesc sentimentele nationale ale romanilor pentru ca nu de romani e vorba aici. dar uitati-va la tineri ca sa vedeti ca e un nou val: generatia de 20 – 25 de ani se segmenteaza si se identifica prin alt fel de apartenente. un exemplu ar fi studentii de la facultatile mari (vin din mai multe tari dar cand termina facultatea sunt ca un popor in sine, au foarte multe in comun). alt exemplu sunt cei pe care ii vedeti la festivaluri (electro, goa, etc – si acolo sunt ca niste mari familii). credeti ca daca vin niste politicieni si ii intarata pe pustanii aia unii impotriva altora pe motiv ca apartin unor popoare diferite pustii vor reactiona? eu cred ca nu. si cred ca e bine ca se intampla asa. nu inteleg nici eu foarte bine fenomenul dar cred ca e de studiat.
insa in alta ordine de idei, daca te referi la implicarea in viata cetatii (sa zicem societatea civila) aici e intr-adevar o mare inertie. Insa iar cred ca e o trauma a generatiei maturizate in timpul comunistilor. cu tinerii mai e o sansa 🙂
.-= irina´s last blog ..Am fost data afara pentru ca am ras de seful meu =-.
Frumos spus! Si da’ avem o trauma a generatiei maturizate in timpul comunistilor! Insa tinerii nu prea sunt „o sansa”… pentru ca preiau cutumele parintilor fara sa vrea! 😉
sunt totusi multi care se implica in organizatii ecologice, merg pe la orfelinate, e mai usor sa-i entuziasmezi pe adolescenti. inca mai sunt idealisti 🙂
uite inca ceva care mi-a ramas in cap: am aflat de o competitie de dezbatere si oratorie intre licee, s-a vorbit destul de mult de ea. mi-e ciuda ca pe vremea cand am facut liceul nu era asa ceva. si ma gandesc la liceenii care invata oratoria de fiecare data cand vad o dezbatere intre politicieni. cred ca rad copiii aia si cu fundul de dinozaurii retarzi din politica. asa ca eu una mai am sperante ca generatia care s-a maturizat post 89 o sa faca si surprize frumoase.
.-= irina´s last blog ..Am fost data afara pentru ca am ras de seful meu =-.
Sper din toata inima! Pentru ca parintii s-ar parea ca nu ii ajuta. Si vis-a-vis de treaba asta, o sa scriu ceva pe blog dupa amiaza! 😉