RoBlogFest partea a 4-a si ultima!!!

Sal’tare
Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu povestirile de la RBF. Asa ca ma grabesc sa termin cu prea minunatii blogesferici.
Langa masa unde aveam noi „cartierul central” erau si copii aia frumosi de la PRO. Primii care au aparut au fost Costin si Lamaie. Erau un pic mai veseli decat la Blog & Roll. Asta probabil si din cauza faptului ca nu mai apasau pe umerii lor responsabilitati organizatorice. Aaa si sa nu uit. Pentru ca eCostica tine foarte tare la proiectul sau numit reFresh.ro, de astazi inainte ai loc la mine in BLOGROLL si daca vor mai fi articole care sa imi atraga atentia, promit sa mai amintesc de ele. Fie aici, fie pe TWITTER (Si sa nu va aud pe careva ca am primit cine stie ce mita; e doar placerea mea!)
Am avut surpriza sa revad „la masa PRO-ului” un prieten, pe care il cunosc de vreo 10 ani:Tibi de la Apear.Ro. Nu pot decat sa ii urez lu’ Tibi la mai multa socializare si inspiratie cu carul! L-am vazut pentru prima oara face-to-face si pe Blogatu.

Cu Adi Soare am interactionat prin intermediul Succes Dublu si prin Twitter. L-am cules din drumul lui catre o bere si recunosc ca imi place ca tipologie umana. E deschis si plin de verva. Plus ca ideea de motivational, nu e pentru el un job, ci o pasiune. Se vede dupa expresia fetei si dupa pasiunea cu care vorbeste, atunci cand atingi subiectu’. Sper sa il mai revad intr-un cadru mai restrans si sa reusim sa mai schimbam opinii. Cand am ajuns la

Chinezu, mi-am acoperit cu mana eticheta cu Artistu’ si l-am saluta cu traditionalul: SALUT MA OREZARE!. Logic ca s-a bucurat, a zambit larg si a spus: AHAAA, deci tu esti! Linistitoare discutia cu omul asta. Si acum inteleg de ce il iau unii consilier de imagine. Are dom’le un stil de apune problema care te dezarmeaza. Si totul se rezolva cu argumente. Sau poate imi place mie prea mult tipologia lui de blogger? E posibil… sa fiu si io subiectiv!

Ahilosu – placuta reintalnirea cu el dar mai ales geniala poza cu strambatura lui. De stat de vorba nu am reusit, ca eram in dru spre usa si spre plecare. Da’ las’ ca mai e timp sa ne vedem si alta data!

Nici cu Mariuca si ale ei pietricele nu am putut sta prea mult, insa ii multumesc pentru ca s-a strambat tare fain la aparat.

Sorin Tudor cand ma vede e tot numa’ un zambet. Nu stiu CE si mai ales nu stiu cand i-a intrat eu atat de tare la suflet. I s-o fi parand omului ca vede in mine vreo capacitate blogosferica de mare valoare. Io inca nu vad. Asa ca promit sa imi iau ochelari cu dioptrie mai mare! Poate cine stie, voi vedea si eu „ceva, ceva”!

Ada saraca asteapata poza cu ea de vineri, Da uite ca toata treaba de vineri de la serviciu si maia poi toate problemele de rezolvat de acasa, din uikend nu mi-au lasat ragazul sa va povestesc ce fata draguta este. Asa ca imi faca acum MEA CULPA si ii multumesc si pentru faptul ca e o comentatoare frecventa aici pe blogul meu. Sper sa nu se supere si sper sa ne mai revedem si cu alte ocaziuni. (P.S. Ada e cea cu limbutza scoasa, iar cealalta fata frumoasa din dreapta e Oana, o colega de a ei si o comentatoare frecventa de pe blogul ei) Kidha aka Ligia Adam e o fata frumoasa foc. Si are un corp fratilor, de ramai cu gura cascata. Asa ca baietii care aveti chef de „cuceriri blogosferice” va sfatuiesc sa ii dati bice, ca asa o minune de fata, si frumoasa, si desteapta gasiti rar. P.S. Dupa cum i-am spus si ei ma asteptam sa fie mai mare, la cat de „hotarata”, nu un bulgarel de energie! Pfoaaa ce rau imi pare ca nu i-am facut o poza! :((

De LovingVama stiu de mult timp. Si de vreo cateva ori pe la diverse „socializzari m-am tot chinuit sa il cunosc insa nu s-a putut. Insa uite ca iepurele sare de unde nu te astepti. Ma bucur ca te-am cunoscut man! Daca ai stii cat m-am chinuit sa imi aduc aminte care esti tu in poza! Ma uitam la poza ta, ca „ala la poarta noua”. Noroc cu lecitina, care ma ajuta in momente din astea grele 😀 Pe Chestiuni.info l-am fotografiat, da pana in dimineata asta nu reusisem sa descopar a cui e fotografia. Asa ca o las astazi aici.

Cochinescu era si el venit tot „golan” ca si mine. Adica fara „jumatate”. De strambat, el s-a tot strambat, insa aparatu meu cel lenes nu vroia sa ii faca poza. Asa ca am preferat pan’ la uram sa il imortalizez „normal”! Si daca la mine vedeti doar poze „strambe”, la Zoso, puteti gasi si poze faine! Gata AICI SE INCHEIE EPOPEEA! Mi-a placut tot ce am vazut. Am invatat si cate ceva si sper ca la anul sa fie mai misto!
Andrei… 😉
KIP IN TACI