RITMUL MAHALALEI

Sal’tare

Nu mai incep cu clasicul IMI PLACE RITMUL MAHALALEI, dar nu pot sa nu observ placerea si un anumit ritual cu care intampina toate momentele de sarbatoare asemanator cu cel taranesc, dar adaptat si pervertit la valorile sau non-valorile urbanului.

Seamana intru-catva cu reactiile taranului si pofta lui de a se distra.

Cu felul sau de a se pregati inainte de un moment festiv pe care il asteapta si pentru care se pregateste.

Si la fel ca si la dragii tarani si mahalagii simt nevoia comunicarii si dorinta colectivitatii. Iar daca vreun vecin sau cunoscut se nimereste sa treaca pe la ei, il adopta si il includ rapid in colectivitatea lor.

Lucru care in aglomerarea urbana nu se intampla foarte usor, pentru ca acolo parca se dezvolta si se mentine un fel de refuz violent de a include noul sau noii.

Acum recitind cuvintele de mai sus imi dau seama ca tabloul pictat mai sus e unul pestrit si in culori vii, pe alocuri chiar tipatoare. Insa chiar asa e in realitate si e placut.

Ca sa nu ziceti ca de cand fac PORTART mi-am luat aere de mare „culturist” si ca nu imi mai puteti ajunge la nas nici cu prajina, uite ce va ofer ca „muzica tematica” la ceea ce ati citit mai sus