Sal’tare
V-am mai povestit eu si alta data despre faptul ca mie imi place sa imi rasfatat feciorii, insa mi se pare ca si a-i rasfata tot timpul, nu e chiar bine. Si ca in dezvoltarea lor, pentru un echilibru, au nevoie si de lectia ordinii si a disciplinei.
Ei bine, doar in ultimele doua saptamani am intalnit patru oameni care mi-au replicat:
LASA-I MA SA SE RASFETE SI SA ISI ALEAGA SINGURI CE VOR SA FACA, POATE OPTICA LOR VA FI ALTA SI POATE EI VOR FI CEI CARE VOR GASI REZOLVARI LA PROBLEMELE PE CARE NOI AZI INCA NU LE-AM REZOLVAT!
Asa ca m-am oprit si am inceput sa ma gandesc la acest lucru si sa imi pun si (de ce nu!) sa va pun cateva intrebari:
- Oare rasfatat fiind si stiind ca poate face orice se va dezvolta mai bine?
- Oare o portie de LIBERTATE oferita acum la inceputul vietii sa ii ofere un ATU foarte mare pentru toat dezvoktarea sa intelectuala si afectiva?
- Sau problema e un pic mai profunda si ipotezele de la care am plecat sunt gresite inca de la inceput?
Eu am pus intrebarile, acum astept cu mare drag sa discutam pe marginea subiectului. daca gasiti si linkuri care trateaza subiectul, nu va sfiiti sa le aduceti. ba mai mult. Daca aveti carti despre subiect, m-ar bucura sa oferiti citate care trateaza si lumineaza, macar partial problema asta!
Andrei
KIP IN TACI
E o diferenta majora intre rasfat si iubire, trebuie sa fie invatati sa aprecieze corect ceea ce primesc, trebuie sa invete ca trebuie sa iubeasca oamenii si atunci cand ii iubesc pe altii trebuie sa nu le produca suferinte, din iubire va face lucruri mai mari si mai frumoase decat din constrangere.
Libertatea este o iluzie, putem alege doar din ceea ce ni se ofera
Eee, hai sa nu fim nici atat de pesimisti. E adevarat ca putem alege din ceea ce ni se ofera, insa e bine ca macar din ceea ce ne ofera lumea inconjuratoare, sa nu ne „taie” oamenii care ne inconjoara!
„Problema e un pic mai profunda si ipotezele de la care am plecat sunt gresite inca de la inceput?”
Nu stiu exact cum definesti tu rasfatul?
Oricum, cred ca trebuie sa pornim de la conceptul de educatie, discutia noastra.
Cred ca tocmai de asta i se spune educatie, pt. ca un copil inca nu stie sa aleaga intre rau si bine, in consecinta nici libertatea nu incape in capsorul lor ca si concept, doar ca testare a permisivitatii adultului si daca observa doar partea de rasfat, sa te tii mai frate cum stie sa te joace „micul tiran”, ca in d-nul Goe. :d
De abia dupa ce are alternativa „rau-bine” poate sa ajunga la cunoasterea privita ca un ansamblu de competente, P. Drucker: ceea ce intelegem acum prin cunoastere este „informatia efectiva in actiune, informatie orientata spre rezultate”.
Abilitatile se educa, se invata, se exerseaza prin descoperire, observatie, comparare….
Tipul parintelui democratic si nu al celui autoritar, sau indiferent ar fi cel mai indicat.
Aici parintele isi exercita autoritatea regresiv , lasandu-l pe el sa faca alegerea odata cu perioada de crestere si dezvoltare a copilului si intervenind la solicitarea lui in deciziile problememelor importante. Daca nu esti de acord cu parerea sau comportamentul copilului trebuie sa-i explici motivul sfatuindu-l cu tact si rabdare.
Poate revin si cu ceva recomandari. Acum sunt doar in fuga pe aici.
Pup micutii si sa aveti numai bucurii din partea lor!
Exact asa gandesc si eu. Trebuie sa il invat sa aleaga. Doar ca vezi tu, el descopera si „partea intunecata” si daca vrea ceva, ori baga „placa cu plansul” ori pe cea cu „nu vreau”. Si desi nu imi doresc sa fiu autoritar si vreau din toata inima sa creeze un climat de comunicare continua cu el, ma obliga sa devin autoritar! Insa ma doare sufletul cand il cert… 😉
Acum vb din experienta de mamica. Stiu exact cum te simti, am trecut si eu prin asta, tocmai de aceea am folosit expresia „micul tiran”. Copiii te simt si te incearca, daca merge cu un mic santaj emotional de ce nu ar recurge la doua, trei lacrimi si un „nu vreau”? Tu nu ceda, nu uita ca tu esti parintele, gaseste modalitatea de a-l recompensa si a-l lauda pt tot ce face bine si sanctioneaza-i fiecare greseala, chiar daca nu-ti face placere.
Vezi, http://www.supernanny.co.uk/Advice.aspx sau http://www.supernanny.co.uk/Help/Article-Index.aspx, gasesti cateva abilitati parentale, sfaturi din SUPERNANNY si in http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=92054&nm=Sfaturi-din-SUPERNANNY.
Sa cresteti frumosi si cuminti! :)
Am uitat sa-ti recomand cateva carti.
Ai citit „Şi tu poţi fi Supernanny 1. Cum să-ţi creşti bine copilul”- Irina Petrea?
Mai poti adapta cateva idei si de acolo.
Sau „Cresterea copilului. 1000 de sfaturi practice”- Anne Bacus
Insa sa nu uitam copiii nu se cresc din carti, dar oricand putem invata cate ceva si sa le adaptam situatiilor concrete din viata noastra. ;)
O seara faina!
Eu cred ca nu trebuie sa rasfatam copii prea mult deoarece la un moment dat o sa ajunga sa nu isi mai doreasca nimica .Este foare bine ca un copil sa isi doreasca lucruri pe care nu le are nu sa aiba totul deagata .
eu zic ca nu are nimic daca ii rasfeti la virsta asta, sunt micuti deocamdata :) , sa iti traiasca
Sa stai tu cu ei 2 seri si sa vedem daca mai zici asa! 😀
eh atunci cu rasfatul mai slabut :)) )
Buna!
Sper ca am ajuns la ” Artistu’ „…..abia acum am descoperit prezentarea despre ” Un om care sfinteste locul!”…… am ramas profund impresionata de faptul ca esti foarte documentat, cunosti toate amanuntele despre intamplarile neintamplatoare care s-au petrecut in mica comunitate din Zizin unde cativa tineri si prea putini maturi au reusit sa iasa din amorteala si sa „faca”! In plus prezentarea e cu multe trimiteri, deci e foarte chibzuita si stilul tau mi-a placut: concis, direct, obiectiv.
Sigur esti la curent cu faptul ca, initial, am vrut sa predau stafeta, dar spre dezamagirea mea nu am avut cui si, dupa o lunga cugetare, am hotarat ca e timpul sa mai fac lucruri si pentru mine,sa-mi traiesc si eu zilele in liniste si pace, ca m-am zbuciumat si luptat destul pentru altii.
Din cand in cand ma mai bantuie cate-o revolta, poate ai aflat si despre primul miting din mediu rural,de solidaritae cu ciumpalacii din tara…….
Dar dorinta mea arzatoare este ca intr-o buna zi sa vina cineva din sat la geam, sa-mi bata si sa-mi spuna: „Stiti Doamna Andra, maine organizam o actiune de amenajare a Nyarosului (Zizin). Nu vreti sa veniti si d-voastra?” . Cred ca atuci as fi fericita pentru ca samantele pe care le-am sadit au incoltit.
Nu stiu cine esti, dar iti spun: „Sa-ti dea Dumnezeu sanatate” si ma bucur ca existi!…..
@Slash – Incerc mult sa creez un echilibru!
@Andra Dumitrescu – este o surpriza SUPERBA. Am sa preiau textul tau si il voi publica separat. Imediat dupa acest comentariu va exista si un link catre acel text. Ne auzim acolo la comentarii. Din nou multumiri!