Sal’tare
Hai daca tot v-am „murdarit” timpanele cu Vara Manelelor, zilele trecute, hai sa va zic cum sta treaba cu muzica de suflet pe care o ascult eu. Totul a pornit (asa cum v-am mai spus si alta data) de la magnetofonul lu’ tata, de unde mi s-a intiparit in minte sunetul unor melodii ca Help – Beatles sau Lucky Man – Emerson Lake and Palmer. Si uite ca pornind cu bagajul asta la drum, curiosul din mine a inceput sa isi puna intrebarea:
FRATE CAND CANTAU ASTIA ? CU CINE ERAU EI PRIETENI ? CE AU FACUT EI SI DIN CE SI-AU TRAS SEVA PENTRU TOATA MUZICA ASTA FRUMOASA ?
Ei bine uite ca din intamplare in intamplare am ajuns sa aud de WOODSTOCK !
Ei bine si uite ca nu mare imi e mirarea sa vad la momentul ala, programat pe la ora 1 noaptea, pe Pro TV, filmul documentar despre minunea asta petrecuta in America.
(Intre timp hai sa dam si drumul la niste muzica, asa de fundal – Joe Cocker – With A Little Help From My Friends – Woodstock `69 – o interpretare exceptionala a piesei Beatles-ilor !)
Deci va spuneam… ora 1 noaptea. Suna ceasul si cu mainile tremurande dau drumul la televizor. Poveste interesanta, idee inceputa „easy”, ca un festival normal. Si apropo de Joe Cocker, mama ce activ si „Young and Restless” era acolo pe scena. Oare luase si el o pastilutza din aia de se „manca” pe acolo ? Nu cum sa ia el LCD ? Doar ceilalti luau. El era sfant si cuminte… :)) =))
Era la cativa ani de la revolutie cand vedeam documentarul. Eram foarte mirat sa vad ca prejudecatile lor de atunci la noi erau stapane (si unele mai sunt chiar si acum). Era revolutia sexuala in floare la ei. Si ma gandeam: Frate cat decalaj !!! Sigur ca acum la ceva ani de atunci, imi dau seama ca unele lucruri sunt bune asa cum au ramas la noi… dar ce vrei, eram doar un adolescent inflacarat care vroia sa rastoarne pamantul.
Tot acolo am vazut-o pe Joan Baez, pe care o sa o si pun sa cante in continuare… Love Is Just for a Letter Word
Ei bine cand am vazut-o in picioarele goale, intr-o rochie galbena de in si cu coronitza de flori pe cap. Ziceai ca e din picturi. Ani la rand dupa aceea mi-am dat seama ca intreaga intamplare de acolo a fost un tablou frumos sau poate o pepiniera de idei. Eliberarea de prejudecatii si principii invechite, i-a facut sa dea ce era mai bun din ei. Auzeam acum aproape un an ca toti cei din generatia hippie/flower power sunt (in mare parte) clasa intelectualilor de astazi, cei care si-au gasit vocatii si cei care au reusit sa faca ceva in viata. Tot acolo spuneau ca toata muzica Woodstock a influentat decisiv muzica urmatorilor 25-30 de ani. Si aici mai pun o melodie si fac rapid o trecere…
Janis Joplin – Try(Just A Little Bit Harder)
Da vorbeam de o trecere… A reusit sa influenteze si muzica noasta ? Cu siguranta… desi eram in spatele Cortinei de Fier, se stie ca materialele veneau.
E clar ca Phoenix-ii aveau influente clare de acolo. Cateodata ma si sperii cat de tare suna „ca Phoenix-ul”, Doors-ul sau Pink Floyd-ul… :))
Evident ca influenta era inevitabila. Erau fani inraiti ! Era muzica ce le hranea sufletele si inimile ! Dar important e ca din perioadele acelea ne-au ramas opere rock, inca neintrecute nici azi. Pentru mine, de exemplu, CANTAFABULE mi se pare o opera finita de mare angajament. In acceptiune mea asta e referinta lor cea mai inalta, din punct de vedere al creatiei (sau sa ii zicem content original, ca tot e la moda).
Si daca tot am zis de Cantafabule uite si piesa care imi place cel mai mult de acolo – Stima casei
Dupa perioada de care va vorbeam, cu influente in pstele Cortinei de Fier, iata ca a venit „evenimentul decembrist”, iar dupa asta un alt eveniment (in care influentele Woodstock ’69 se vad clar): Piata universitatii… Pacat insa ca politicul a taiat toata suflarea acestei idei. Pacat ca au fost mai multi cei care au tradat ideea decat cei cu coloana vertebrala. Si daca tot vorbim hai cu un filmuletz de acolo si mai vb imediat dupa el…
Filmuletzul nu e voie sa il pun aici (nu ma lasa YouTube), asa ca il vedeti aici.
Nu umplu pagina de filme RELATED, la acesta, ca stiti si voi sa dati click sa le vedeti acolo, dar ma intreb unde este placerea de a schimba lumea a acelor tineri ? Am pierdut-o noi generatia 90-ista ? Au regasit-o generatiile venite din urma ? Ei si uite ca exista un raspuns care ma mira si pe mine.
„NU A DISPARUT DOM’LE DIN NICIUNA DIN GENERATII. DOAR CA SI EXPLOZIA NU APARE DECAT ATUNCI CAND „BUJIA INCANDESCENTA” SE INCALZESTE. SI UITE CA BUJIA PARE CA VREA DIN NOU SA APRINDA „AMESTECUL CARBURANT” !
Cica de la o domnisoara Terorista ar fi pornit totul, iar eu am mai citit despre asta si la Adi Ciubotaru, la Costin si la Cristea.
VOI CE ZICETI ? Asa-i ca si astea par tot influente de acolo ? Sau am io mica paranoia ? Sau poate seamana cu altceva ? Sau poate cu altcineva ?
Mamaaa ce de intrebari ! Da raspunsuri ia sa vedem are cineva ?
Spor la discutat !
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Lasă un răspuns