Sal’tare
Ba azi m-am saturat cat de naspa poste fi muzica de la unele din petrecerile noi. Frate imi e dor de muzica aia care nu ne lasa sa stam jos si parca ne punea pioneze pe scaune si un magnet, care ne atragea „fara drept de apel” pe ringul de dans. Si incep easy, asa cum incepeau si petrecerile alea:
Si apoi luam un cocktail sau o bericioaica si parca incepeau sa se dezlege si limbile. Si mai presus de toate pe vremea aceea se putea comunica, chiar daca muzica era data tare. Pentru ca tare, nu insemna ca trebuia sa rupa camasa dupa noi si sa pocneasca inima in noi sau sa ne curga sange din urechi. Ne placea sa o lasam pe asta cu „cursul sangelui din urechi”, pentru serile cand stateam cu castile pe urechi. Hopaaa uite inca o melodie superba pe care imi aduc aminte ca o cantam in cor, de se zguduiau peretii apartamentului
Sigur ca deja parca ii cunosteai pe toti. Se crea parca un fel de liant. Si nu era de vina alcoolul, care te facea sa le zici tuturor „FRATELE MEU”. Ca bautura era putina, ca nu prea aveam cine stie ce bani, ca eram studenti sau liceeni. Insa cred ca stiu ce era. Nu aveam la dispozitie comunicare prea multa (net, mobile, concerte la greu si posibilitati super variate de socializare). Asa ca atunci cand „dadeam cu nasu de ea”, gustam cu lingura aia mare si pastram in minte clipele petrecute acolo, ca amintiri pentru cateva saptamani bune. Auleoo s-a oprit muzica! Va aduceti care aminte de SAbrina? (mamaaaa, cata posterul cu ea aveam in camera)
Pe melodia asta vedeai gagicile ca se aduna in mijlocul sufrageriei si se destrabalau ca nebunele, mai abitir decat pe MENEAITO astazi la nunti. Si imi aduc aminte ca aveam o colega cu niste „inaintari de mare clasa”, pe care cand o vedeam sarind in sus sau dansand lasciv alaturi celelate fete, toti baietii stateam cu libile scoase precum cateii dupa catele. Si ce lipsea de aici ca sa sara atmosfera in aer? Logic DEPECHE!
Cand se auzeu primele 3-4 note ii vedeam iesind ca soarecii, iesind de prin locurile ascunse, unde se inghesuisera ca sa se „mozoleasca”. Aveau hainele deranjate si parul valvoi, dar nu vroiau sa piarda DEPECHE-ul. Era moda bocancilor alora cu botul metalic. Logic ca ii vedeai pe unii si pe unele, dezbracandu-se ca sa se vada tradafirul DEPECHE. Altii aveau clasicele helanci, tot in purul stil Depeche si pe care unii isi scrisesera cu markerul diverse chestii „cu legatura”.Si daca DJ-ul vroia sa creeze un mic „razboi”, continua cu ceva care rupea inimile rockeritelor (sigur ca si alorlati le placea, dar erau prea orgoliosi ca sa recunosca) – Metallica
Mamaaaa ce de mai pipaiam la ELE, pe dansul asta. Si daca se zbenguisera destul de tare inainte si erau incinse, ti se parea ca tii in brate un sac cu hormoni agitati. Asa ca acu era cea mai mare probabilitate sa ii ciordesti un sarut si o mana „pe ici pe colo”, ca sa o cunosti mai bine 😀 Cunosc o pereche, care s-au cunoscut la mine la un revelion pe nebunia asta de melodie si care azi au doua fetite superbe. CE nebunie de poveste de dragoste au trait, poate va povestesc intr-o zi, daca imi dau acordul sa vorbesc despre ei si poate tot atunci o sa va spun si despre noptile 90-iste ale lor de pe la concertele pe Arenele Romane sau de prin Costinesti. Da sa stiti ca nu suportam prea mult muzica lenta, ca nu eram inca destul de obositi. Asa ca parca aud cum incepeau o gasca de 3-4 sa strige FIRESTARTER si cum se auzea un aprobator DAAA, PRODIGYYY!
La una din petrecerile la care am auzit pentru prima oara FIRESTARTER-ul am facut cunostinta si cu POGO-u. Sigur ca acum privind in urma, nu prea inteleg ca era in mintea noastra atunci. Insa iti pot spune ca ne simteam BIIINE! Era un fel de descarcare de energii si un fel de „victorie a instinctului in fata rationalului”, care ne placea. Desi stiam bine cu totii, ca se lasa cu cate un cot in fata cateodata si cu multe vanatai, de fiecare data nu ne lasam. Era intr-un fel masochistic, o chestie placute ba nene! Iar daca erai si bine „fezandat sau anesteziat” cu alcoale, nu simteai nimic atunci pe loc. Da’ a doua zi era drama in acte multiple! Hai ca v-am energizat destul si lumea de la petrecere incepea sa zica pas. Asa ca ala care punea muzica ne dadea rapid ceva de „linisteala”
Acum era deja ora 12-1. Si de aici ori ramaneam in stilul „slow” ori o dadeam pe rock’n’roll si „dansuri tematice”. Da’ asta e o alta poveste ce va asteapta in alta zi! 😀
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Ah, ce remember fain! 🙂 Pot adauga la lista ta Status Quo cu piesa ‘In The Army Now’ 🙂
Era vremea plecarilor in armata….si blocului ii era probata serios structura de rezistenta la piesa asta 😛 A fost frumos!
Aaaa, da Puiule mare dreptate ai. Doar ca pe la mine prin cartier se asculta la plecare in armata Albatros. Nu mai zic de mersul la tara in tren cu militarii in termen care cantau din Fata Morgana! 😀
Voi, mai patrioti asa 😉 Sa nu uiti in partea a 2-a de Gazebo( I like Chopin) Jessica Jay( Casablanca), Laura Branigan (Self control) si multe, multe altele 🙂
puiu’s last blog post..Un șut în fund, un pas înapoi.
Cred ca o fac deseara, daca gasesc un pic de chef! 😉