Sal’tare
Da fratiorii mei… Uite ca azi am aparut si cu al doilea text in concursul cu care va inebunram saptamana trecuta ! La concurs textul il gasiti si il puteti vota aici: Radio Artistu emite in Concursul “Mahalalei Blogosferice” !. Ziceti voi ca nu e asta un text de 5 stelutze ?
N.B. Si ca sa ascultati muzica LIVE si nu prin intermediul „link-urilor” uite articolul original mai jos.
***
Dupa cum va spuneam in prima etapa a concursului, va aduc aici una din categoriile de pe blog, numita mahalaua blogosferica, ca un lait motiv al intregului concurs. De ce ? Pentru ca mi se apre, ca poate fi o pata de culoare. Ei bine azi m-am hotarat sa adaug mahalelei blogosferice o alta categorie. Ea se numeste Radio Artistu si se vrea a fi o „emisiune de radio scrisa”. Asa ca hai sa incepem emisia Radio Artistu, in aparatele de radio ale „mahalaei blogosferice”. Let start !
Azi avem muzici, „playback-uri” si „live-uri”, cd-uri si download-uri. Insa cum nu imi place sa va las sa ascultati emisiunea fara fond muzical, iata si prima piesa de azi, menita sa va fie fond muzical – C. C. Catch – Don’t Shoot My Sheriff Tonight – pentru ca ma stiti indragostit de muzica disco…
Deci care e treaba cu muzicile ? Voi stiti, din „emisiunile” anterioare, ca paleta muzicala ascultata de mine e foarte variata. Ascult de la Parazitii la Romica Puceanu si de la folk la Ion Dolanescu. Sigur, ca marea mea pasiune e folk-ul, datorita parintilor, care nu au avut ce face si m-au lasat sa ascult Cenaclul Flacara cand eram mic. Plus ca muntzoman fiind ce credeti ca se poate auzi seara la cabane ! Folk si rock, cantat la chitari reci. Eheeei si cum sa nu iti ramana in suflet o asemenea muzica, cand ea e cantata cu sufletul. Celor care nu va place muntele in acest mod si nici folk-ul, nu va spun ca e muzica cea mai buna, insa cred ca cea care mi se potriveste mie de minune. Ei dar facem un pic de pauza la marturisiri, pentru ca s-a oprit si muzica ! Si daca tot am vorbit de folk, hai sa va dau si o mostra – Alifantis – Postalionul…
Si uite ca in ordine numerelor de pe tricou, a venit si randul playback-ului sa fie luat la puricat ! Cum poti sa asculti fratzik un CD, cand te duci la un concert ? MA LASI ! Pai io dau banii pe bilet, ca sa il vad pe ala nadusind acolo. Acum nu zic ca intr-un spectacol de miscare, nu mai poti face si rabat ! Dar pentru tine ba „mufarinistule” care DOAR canti, fara sa te misti sau sa dansezi, fa-o macar LIVE, pentru noi prostii care platim bilet ba „hahalero” (da recunosc asta a fost moment publicitar Gigi Becali). Si apropo de cantat cu „gura” si nu cu CD-ul, uite-i pe unii care de putine ori au facut rabat si implinesc in curand 40 de ani de activitate frate – Phoenix. Si o melodie superba – Stima casei – de pe un album ce cu greu poate fi intrecut azi, in originalitate si in „orchestratie” – Cantafabule – 1975.
Te intrebi ascultand aceste muzicidaca nu pot fi si playback-ate ? Sigur ca se poate ! Insa cine creeaza asa ceva, are mandria si placerea de a le canta. Plus ca imaginati-va, cum ar fi ca toate trupele sa faca playback, inclusiv cantaretii la opera sau opereta ? Pai va dati seama ca toata lumea ar putea canta, daca si-ar cumpara un „mixer” ? Dar hai sa fim seriosi ! Muzica se traieste ba oameni buni ! E o stare, nu o suflare de cavitate bucala ! Si ca sa va demonstrez mai bine, cum vine treaba asta cu cantatul LIVE, uite o formatie prea putin cunoscuta – FFN (formatia fara nume). Uite frate cum implementau ei beat-ul, la vremea cand se furau bucati doar de pe la Europa Libera si vremea cand lumea isi dorea sa faca muzica buna si instrumentatii de valoare, nu bani din gurisme ! Cantecelul se numeste Vantul.
Si parca va aud acum, intrebandu-ma in fata „aparatelor de radio”:
AUZI BA LAUDAROSULE, DAR Tu LA ULTIMUL CONCERT, CAND AI FOST FRATZIK SI PE CE AI DAT BANII ?
Ei bine fratii mei inteligentzi si frumosi, ultimu’ a fost nenea ala de care sunt io obsedat: Tudor Gheorghe. El a facut o alta munune, numita Petrecere cu Taraf II. Si ia intrebati-va, poate un Taraf impreuna cu bardul oltean sa cante alfel decat live ? Siiigur ca da… Si marmooota… inveleste staniolul in ciocolata :)) =)).
Si apropo de muzica lu’ nea Tudor ! Eu credeam pana la vremea respectiva, ca el nu poate canta decat taraneste si neaos. Ei bine, atunci am descoperit si cumparat, un album superb despre care v-am vorbit vremea aceea – Calvarul unei inimi pribege, avand pe el muzica Bucurestiului interblic. Frumoasa cotitura de stil. Ia sa vedem va place si voua ideea ?
„Adio doamna !” e melodia…
Si va ziceam la inceputul emisiunii ca o sa vorbim acum si despre „download”. Eu am inceput sa „fur” de pe net, cand am descoperit muzica de munte. Si credeti-ma ca muzichia asta, nu o sa o gasiti „never ever” pe vreun CD scos la o casa de producie. Sunt melodii inregistrate pe „personalul de sambata de dimineata spre Bucegi”, e muzica inregistrata la Malaiaesti, la o cana de vin fiert sau la Podragu, undeva toamna, cu o palinca langa chitara. Si mai apoi, recunosc ca mi-am descarcat si Pink Floyd – All discografy. Dar va intreb cat pot de sicer: „Gasesc io la un pret acceptabil, pentru buzunarul meu de tanar salariat, sa comand pe vreun e-bay sau alt site de genul asta, toata colectia ? Asa ca hai sa fim seriosi, mai bine vine Gramofonul peste mine, decat sa nu pot asculta minunile astea ! In rest mai trag si melodii pe care le ascult odata sau de 2 ori, dupa care „Pa si Pussy !” Asa ca de ce pana mea de corb, sa dau ca fraieru 25-30 de lei pe un CD ! Traiasca OPEN-SOURCE-ul si sa se dezvolte ! Uite ca tot vorbind, am ajuns la final cu emisiunea de azi. Si pentru ca v-am vorbit de folk, de muzica de munte, de muntzomeneala, inchei cu un nenea, „cantaret de cabana si de tren”, numit Costica David (aka Montaniard) si cu al sau Tren al Dragostei…
Andrei… 😉
KIP IN TACI
he he, un aparat ca cel din poza avea bunicul meu…:) la asa ceva ascultam teatru radiofonic cand eram mica;)
Si io am avut unu, da’ nu m-a lasat tata sa il pastrez !
🙁
Da’ las’ ca am reusit sa pastrez un casetofon Grundig !
Meserie de scula ! 😀