tatici copil parinte tatic

Provocarile unor semi-adulti – Jurnal de tatic

Sal’tare
Nu v-am mai scris de mult timp despre activitatile noastre familiale. De ce? Pentru ca sunt mult mai ocupat cu Tibi si Matei „in real life”, decat in virtual, povestindu-va voua despre ei. Si treaba sta cam asa:

  • Amandoi vor atentie si amandoi vor mereu ACUM. Si este greu sa le explic ca nu pot sa ma impart in doua sau ca trebuie sa invete sa aibe rabdare. Nascuti fiind in secolul tehnologiei si a super-vitezelor, ei sunt obisnuiti ca SE POATE ORICE (si nu-i prea putem contrazice, oricat de mult am vrea)
  • Apoi ei vor tot ce e nou. Si desi acum ceva ani eram un frumos idealist naiv, care zicea ca ar vrea sa isi creasca copii in varf de munte printre animale dragi, fara vreun dispozitiv electronic si fara Internet, m-am razgandit. Mi-am dat seama ca mandrii mei vor trebui sa fie parte a lumii in care traiesc si eu. Si mi-am data seama ca ei vor socializa in aceasta lume. Asa ca am inceput sa-i incurajez sa descopere tot ce ii inconjoara, dar in acelasi timp le spun tot timpul sa caute Echilibrul. Sigur ca nu intotdeauna reusesc sa transmit mesajul asa cum trebuie si nici ei nu au chef intotdeauna sa imi asculte sfaturile. Insa per total evoluam, „şontâc, şontâc”, cu pasi mici ca de furnica
  • De ce zic semi-adulti? pentru ca ma lasa PAF cateodata cu intrebari despre chestii pe care le aud la gradinita sau pe care pe strada, interactionand cu prietenii lor din cartier. Si am invatat sa stau calm cand primesc „loviturile” sub forma de intrebari. Calmul acela, atitudinea si zambetul larg dau jumatate din raspuns si le ofera lor un model de a reactiona la stres sau intrebari grele

Insa toate greutatile parca dispar, ca prin minune, atunci cand ii vezi facand lucruri impreuna. Si cea mai frumoasa dovada „prinsa” in ultimele zile a fost acest filmulet in care ei canta in DUO o reclama de la Lego Duplo si reusesc sa se sincronizeze destul de bine:


Andrei
KIP IN TACI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*