Provincialitatea… un blestem fara scapare? Sau doar „ochi inchisi” si „frica de a risca”?

Sal’tare
Da’ uite ca inca din liceu am fost coleg cu oameni care nu erau din Bucuresti si care mi-au fost dragi. Ei bine imi erau dragi, tocmai pentru ca erau niste spirite proaspete, inca nepervertite de mizeria orasului. Erau oameni care veneau din locuri in care toti se cunosteau si care inca aveau rusine si nu credeau ca pot face orice pentru ca beneficiaza de “anonimatul multimii”. Sigur ca unii veneau aici resemnati, cu ideea ca acolo de unde sunt, nu se poate face nimic. Asa ca vor trai aici intr-o stare de “clandestinitate” vis-à-vis de spiritul locului de unde au plecat. Mai sunt la mijlocul “scalei”, cei care isi promit ca nu vor uita locul de unde au plecat si ca se vor intoarce. Insa e doar o idee cu care incerca sa para “principiali”, insa stiu clar din prima clipa in care calca in mijlocul “orasului pacatos” (si nu vorbesc aici doar de Bucuresti, ci de toate orasele care ofera sanse), ca nu se vor mai intoarce. Si ultimii pe “scala” (si cei mai putini) sunt cei care chiar reusesc sa nu uite de unde au venit, sa dezvolte cu banii facuti in „orasul cu sanse”, o afacere in locul de unde a plecat sau chiar sa isi lase amprenta prin masuri luate la nivelul infrastructurii respectivelor locuri. Sigur acestia sunt oameni cu studii si cu o ambitie de fier. Oameni care pot previziona si care pot crede intr-adevar in vise. Insa nu despre acestia vreau sa va vorbesc, pentru ca pe ei ii lauda toata lumea si le ofera mereu prinosul de recunostinta. Eu am o problema cu cei care nu stiu sa vada sansele, cu cei care nu stiu sa citeasca viitorul si carora as vrea sa le ofer o SOLUTIE. Insa nu o prea vad!
Sigur ca SPANIA sau ITALIA, este o idee. Insa lipsa informatiei, resemnarea mostenita familial sau prin intermediul educatiei ori optiunile putine, te fac sa iei idea de plecare DINCOLO ca una definitiva. NU pot sub nici o forma sa ii invinovatesc ca fac acest lucru, pentru ca eu nu am trait intr-un mediu neprielnic. NU pot stii cum este sa nu poti face ceea ce iti doresti, pentru ca la mine DORINTA a fost intotdeauna. Suportul material nu a fost mereu si aici am dus-o mai greu. Insa cred ca atunci cand vrei sa intreprinzi ceva, SUPORTUL PSIHIC e marea BARIERA. Materialul se gaseste mai greu sau mai usor si cu rabdare!
Voi ce ziceti? Sunt eu prea optimist? Sau inca exista solutii pentru dezvoltarea in provincie si pentru un trai DECENT?
Andrei… 😉
KIP IN TACI

6 comentarii publicate

  1. Yo zic ca nu trebuie privite lucrurile chiar asa. Adica: Nu toata lumea care nu pleaca afara este dezinformata sau proasta ca nu se duce din moment ce stie ca acolo se castiga bani frumosi. Multi si mai ales cei din zonele rurale au o mentalitate care nu se gaseste sub nici o forma la oras si cel putin nu in bucuresti.
    Cat timp am un animal in curte am ce manca! Pentru ce sa ma duc sa fiu sluga afara cand pot sa fiu stapan aici? Adevarat am mai putin, dar sint fericit si nu vreau sa pierd ceea ce am doar pt ca asa fac unii si ma considera prost ca nu fac ca ei.
    Tu cel ce citesti aici, de ce nu lasi totul balta sa te duci AFARA sa muncesti pe bani mai multi? Pentru ca iti este frica sau pt ca ai salariul bun, sau pentru ca pur si simplu esti fericit aici si iti place locul in care traiesti, chiar daca iti este un pic mai greu si nu ai tehnologie de ultima ora in casa si tot mai faci cafea la ibric in loc de cofemaker?
    :-/

  2. Sa luam un exemplu oarecare: pe mine. 😀 Eu sunt din Ramnicu Sarat dar am venit in Bucuresti de 5 ani si intentionez sa raman aici. Ce sa fac acolo? E un oras mort din punct de vedere economic. Din Ramnicu Sarat se pleaca in proportie de 70% (sper sa nu exagerez), fie in alte orase mai mari, indeosebi Bucuresti, fie in strainatate. Am ales Bucurestiul desi stand la birou toata ziua nu reusesc dupa ce imi platesc chiria sa imi cumpar si o masina cum au cei care vin din Spania, Italia… Insa incerc sa fac ce pot si poate spre batranete voi fi multumit vazand cum copii si nepotii mei au avut alta sansa in viata si datorita mie.
    Ionut Puiu’s last blog post..Filme de weekend

  3. Conceptul de „provincial”, are multe conotatii, pe unele le stiu, pe altele le intuiesc, dar cele mai multe imi scapa,de aceea am sa ma opresc asupra unei perspective pe care cred eu ca o satpanesc. DIn aceasta perspectiva, provincialismul, are o conotatie negativa, avand ca reprezentanti o mare parte a populatiei noastre. Provincialismul de care vorbesc eu il intalnesti adesea pe la colturi de strad, in magazine, in tren,in vacanta,in trafic, ori stand la rand, oriunde ai merge te simti si te comporti ca un provincial. Pana si sentimentul ca esti superior prin calitatea ta de dambovitean este un sentiment provincial…
    Atata timp cat vom fi prinsi in meandrele acestui tip de mentalitati, depasirea conditiei de provincial nu v-a fi posibila, poate ca interactiunea cu alte natiuni, ne va invata in timp cum sa ne comportam, cum sa ne dezvoltam si cum sa pretuim ceea ce avem.
    candid’s last blog post..THE LOST CITY

  4. Se poate face turism zonal, pe judetul Buzau. Dar nu in Ramnic. Iar asta presupune tot parasirea orasului. Marile fabrici sunt inchise (fabrica de tigarete, turnatoria de fonta…) au ramas doar lohn-urile de croitorie si cele 2 unitati militare. O sa fac niste poze cand ma mai duc pe acolo si o sa vezi ca e un oras trist.
    Ionut Puiu’s last blog post..Filme de weekend

  5. @candid – si io totusi prefer provincia;lismul romantic din operele lui Eliade sau ale lui Sebastian, provincialismul care te face sa te simti bine si sa iti regasesti linistea!
    @Ionut – asteptam pozele.
    P.S. Deci in principal tot niste investitii in industrie ar inviora orasul! Interesant. poate pe langa poze, ne dai si niste detalii despre Ramnic!
    😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*