Sal’tare. Am vazut ieri la Bobby nebunia asta cu „CE-AI FACUT CU PRIMUL SALARIU? (http:/www.bobbyvoicu.ro/primul-salariu.html)”.
Trebuie sa recunosc ca a fost o experienta interesanta! Dupa o vara intreaga de alergat, intre anul 2 si 3 de facultate, m-am ales cu foarte putini banuti: 1 milion si 100 de mii de lei vechi. Insa mie mi se pareau foarte multi, pentru ca erau primii munciti de mine. Sigur ca daca stau foarte bine sa ma gandesc, nu au fost atat de importanti banii, cat prima experienta acumulata in vanzari. Eram un simplu comis-voiajor, ce vindea servicii si produse de telefonie mobila.
Insa fara ca cineva sa imi explice cum se face, am inteles ideea de triere a clientilor si „mirosirea” posibilior clienti si eliminarea celor care nu ofereau perspective. Insa nu am ajuns sa perfectionez ideea, ca m-am si vazut obligat sa renunt la job. Dar sa revin! Din acel prim milion si o suta de mii mi-am luat in ordinea urmatoare: un croissant, un strudel cu mere, o sticla de apa minerala de 1 litru si jumatate si patru casete cu Tudor Gheorghe.
Casete pe care le mai am si acum! Nu le mai ascult, ca doar am reusit sa iau de pe net toata discografia „maestrului”, insa mai sterg din cand in cand praful dupa ele si imi aduc aminte de acea vara si acea multa alergatura dupa acei banuti. Apropo, daca tot mi-am adus aminte de vara aia, hai sa va povestesc cum am fost la un client care vroia un telefon pe la Piata Ferentari.
Imi era extrem de frica sa ma duc acolo. Insa dorinta de a mai castiga inca un client, m-a facut sa iau hotararea sa ajung negresit. Asa ca iata-ma luand o pereche de blugi din cei mai jerppeliti, o geanta veche de-a lu’ tata si inima in dinti. Zona o stiti prea bine cum e! Negra si plina de „mexicani”. Mare mi-a fost mirarea, cand a trebuit sa intru intr-o curte cu drum de servitute de vreun metru latime in spatele unei patiserii si sa gasesc un mic rai. O curte foarte frumos aranjata (desi foarte mica) si niste oameni extrem de ospitalieri si romani pe deasupra. O surpriza frumoasa! Asa ca de fiecare data cand trec pe la Piata Ferentari si acum zambesc si imi aduc aminte!
Va intrebati ce am facut cu restul banilor? Sincer sa fiu nici eu nu imi mai aduc aminte, insa recunosc cat pot de sincer, ca atunci mi-am dat seama ce greu se fac si cat de usor se cheltuiesc sau cat de usor se pierd. Si daca tot vorbeam de acele 4 casete hai sa il las tot pe MAESTRU sa va „cante si incante” la final de scriere pe ziua de azi!
Andrei
KIP IN TACI
Pff in toata viata mea am avut doar 2 job-uri, in rest alte surse de venit. In fine toti bani n-au rezistat mai mult de-o ora.
lucky’s last blog post..Lucky’s Blog – New Design #2
Misto, Artistule! Dar nu „mexicani”, ci „portoricani”, se pare :d.
b0gdan’s last blog post..Din familie
Am scris la Bobby ce am facut cu primul salariu. Aici,cu permisiunea ta, o sa spun ce am facut cu al 2-lea : am atacat talciocul intr-o duminica dimineata si am cumparat o ‘faina’ motoreta ‘Carpati’ O frumusete…doua viteze,pornire la buton prin extensia genunchiului :))
Am plecat in turul de onoare cu frate-miu pe achizitie sa mancam o prajitura la Braila. Aproximativ 20 km. Se pare ca am fost blestemati de braileni, ca la iesirea din oras s-a stricat sicriul pe 2 roti. Urmarea? Am venit pe jos de la Braila cu dumneaei de coarne 😀
puiu’s last blog post..Casa Memorială ‘George Coşbuc’
Eu inca nu am ajuns la acest prim-salariu………..
DBlog’s last blog post..O duzina de oameni care cer sa fie “respectati”
@Lucky – atunci tre; sa mai inveti man!
@Bogdan – daca zici tu asa sa fie! 😀
@Puiu – domane ce tinerete zbuciumata ia avut mai omule! 😉
@DBlog – Noi iti dorim sa ajungi cat de curand! 😉