Prima oara in Fagaras ! (Acum vreo 5 - 6 ani)

Sal’tare
Va invit la o plimbare de vara (prin intermediul pozelor) prin Fagaras. Insa plimbarea asta va fi mai speciala, pentru ca pozele nu sunt facute cu Nikon, cu Canon, HP sau Sony, ci cu un Olympus din ala vechi – cu film. Asa ca veti vedea aici niste scanari dupa acele poze. Dar dupa parerea mea, asta le face mai frumoase. Au ele un anumit farmec ! Parca sunt vechi de zeci de ani, cand de fapt saracutele nu au decat vreo 3-4 anisori.

Nu o sa incerc sa fac raport de tura (RT) cu detalii, trasee si semne, pentru ca de asta se ocupa foarte bine site-urile alpinet si carpati. Insa am sa fac o povestire „artistica”. Hai la drum ! O poza ce mi-e draga tare, pentru ca reliefeaza frumusetea Fagarasului. Marimea lui in general este primul lucru care te impresioneaza. Si nu atat altitudinea, cat marimea caldarilor glaciare sau marimea crestelor pe care trebuie sa le tot urci si sa le cobori. La urma urmei nu degeaba li se spune Alpii Transilvani

Si acum sa trecem peste „poza de panou” si sa urcam usor, usor in munte ! Daca intri pe la Valea Sambetei, vei da de Manastirea Sambata. Uite o poza prinsa la apus!

Si drumetia continua pana la Cabana Valea Sambetei

Si tot mergem si tot mergem ! Am promis, ca nu va zic timpi, trasee sau alte asemenea lucruri, insa va dau un sfat ! Fratilor nu incercati sa mergeti de la Valea Sambetei pan’ la Podragu intr-o singura zi, decat daca sunteti invatati cu drumuri lungi ! Pentru mine atunci au fost criminale acele 11 ore. Uite si poze dupa drum (cred ! sper sa nu incurc! daca vedetzi ceva si nu e de acolo, dati cu pietre si adaug dupa aceea)
Recunosc ca atunci am avut un super noroc, de vreme buna, impreuna cu gasca de prieteni de 5 zile superbe. Asa ca pozele nu ar fi fost asa misto fara vremea superba ce ne-a insotit de-a lungul intregii creste pana la Negoiu. Asa ca multumim frumos lu’ Doamne, Doamne sau alora de la Meteo, care au facut comanda de 5 zile insorite in acea perioada
Pentru mine era prima experienta intr-o „drumetie mai lunga de trei zile”. Si erau primii munti pe care ii vizitam, dupa „pantofareala” bucegeana. Deci cam aici a inceput sa imi placa Muntele!

Alt sfat: daca mai sunteti si incepator, avetzi grija la echipament (rucsac, bocanci, cort). Pentru ca daca va paste ghinionul de probleme cu ele si mai aveti parte si de vreo vreme cainoasa, nu o sa fie asa mirific cum prezint eu aici. Poza urmatoare imi aminteste de Piatra Craiului (insa nu stiu de ce, dar am impresia, ca poza nu e din ziua in care mergeam catre Podragu; daca vreunul din prietenii care m-au insotit sau vreun pasionat de Fagaras isi da seama daca am gresit rog sa ma lumineze si pe mine… Multzam fain !)
LATER EDIT: Am primit si ajutorul. Mersi Vrgi ! 😉
Poza aia despre care aveai nedumeriri e facuta tot in ziua aia si este Moldoveanu vazut de pe Vistea Mare!
Uite o alta poza aproape la fel ca prima (cea pe care eu am numit-o „de panou”)
Cabana Podragu
Fagarasul iti da impresia (sau cel putzin eu am avut-o):
Ca esti un pitic din povestea lui Gulliver, iar el este (evident) „uriasul”!
Inca o chestie misto la muntele asta: E plin de lacuri ! Unele glaciare, altele nu ! Totusi ochiurile, care din cresta se vad mititele, iti lasa impresia unor margele (o sa imi permit sa fac comparatia cu o fata impodobita cu „podoabe”, desi numele muntelui este de genul masculin). Uite si poze cu asemeanea ochiuri de apa…
Si daca tot am vorbit de lacuri hai sa va dau poze si cu unele mai mari. Nu vreau sa gresesc, insa din amintiri parca acestea ar fi una cu lacul Caltun si una cu lacul Capra
Imediat dupa aceasta drumetie am zis ca pozele astea sunt bune de vederi. Si iata ca nu m-am inselat! Inca imi plac si inca mai cred ca sunt bune de vederi. Cu acasta ocazie am sa le multumesc si prietenilor care m-au invatat sa iau atunci un film Kodak de 200 sau ceva in genul asta, pentru ca si asta a contat (zic eu !)
Si inchei drumetia virtuala pe ziua de azi cu alte 3 poze…