Zambete de vineri zambetele de vineri
Postari glumete postate vinerea zambetele de vineri

Zambetele de vineri – MOARTEA unei casute de MAIL…

Sal’tare
Am fost odata ca niciodata, un om mic care descoperise netul. Ei si odata cu descoperirea netului am descoperit ulterior si e-mail-ul. Si primul cont pe care l-am avut, a fost la kappa. De ce tocmai aici ? Daca o sa ma intrebati, nici eu nu stiu! Ce stiu insa sigur, e ca acest frumos cont mi-a fost aproape cam toata facultatea si un pic dupa. Era perioada aia cu dial-up, perioada aia in care reuseam la Net Cafe, in 10 minute sa trimit vreo 10 mailuri cu atasari de documente (ca era taxat netul acolo, la minut, nu la ora ca in alte partzi, pe undeva pe la Kogalniceanu). Perioada in care credeam ca ma voi anagaja la mama zmeilor (tocmai pe langa Campina, undeva pe DN1). Ei si uite ca din navigare in navigare i s-a cam luat baiatului de contul de la Kappa. Auzise si de messenger. Asa ca iata cum acesta casutza, care ii fusese aproape, la bine si la greu, destul de mult timp, a cazut in dizgratie si a fost lasata in voia spamului. Mai intram eu la 2 sau 3 saptamani sa o mai curat, dar deja devenise ca o fata batrana si fara zestre (pe deasupra), pe care nici un pretendent nu o mai vrea.

Asa ca iata (inevitabil) a venit si clipa cand aveam sa ii pun diagnosticul de „grav bolnava” si sa ii fac eutanasie. Dar totusi parca ceva, ceva mai avea ea prin unele directoare. Asa ca m-am pus pe forward-at de acolo. Ei si tot Forward-ul asta mi-a lasat o lacrima in coltzul ochiului. Insa mi-am zis: „Nu mai are nici un rost ! Slujba de la Campina oricum era o pacaleala ! Si nici dial-up nu mai gasesti pe nicaieri !” Asa ca, asta este! Cu totzii crestem, cu totzii ajungem la final !
Asa ca astazi zic: Fie-i bitzii usori ! Ai fost o casutza buna… Providerul sa o ierte de toate greselile pe care le-a mai facut din cand in cand si promit sa aibe la mine in suflet mereu, amintire vesnica ! REST IN PEACE…

P.S.1. Iata ultima imagine inainte de trecerea in nefiintza…

P.S.2. Reactii de pe mess

:(((((((…cum ai putut sa o abandonezi…cum ai putut sa o treci in nefiinta. Acea faptura care a fost lanaga tine in acele ierni friguroase, acea faptura care te-a invelit cu dragostea ei, acea faptura care nu ti-a cerut nimik in schimb…
Animal fara suflet, ce esti, animal ce izbeste de pereti dragostea, animal, imi este greu sa te fac si animal…esti doar un biet artiist fara suflet…

Raspunsul meu:

Si totusi mai bine eutanasiata, decat la cheremul spamului care o impresurase. Avea saraca aproape 25 – 30 de mailuri zilnic, de genul „Do you want to increase your sexual desire ?”. Asa ca asta este…
P.S.I Daca ati stii ce coliva buna am mancat… :))))
P.S.II. Aia cu „animalul” e buna… asa ca de acum va rog sa va adresati (cum zicea nea Nelu in 90), cu „Mai animalule…: ;)))

P.S.3. Acesta este un COVER dupa un text mai vechi, dupa blogul vechi pe BLOGSPOT, pe care mi-am pus in gand sa il macelaresc, incet si sigur 😉
Andrei
KIP IN TACI

11 comentarii publicate

  1. Meiiiii, sa iti fie rusine, eu si acum mai am primul email pe yahoo, nici nu mai stiu in ce an l-am facut.. cred ca inainte de 2000 si tu ….. inchizi frumusete de cont…

  2. eu am avut una pe home.ro ca era printre putinele cu pop3 dar au eutanasiat-o singuri odata cu serverul ca nu mai merge nimic pe acolo.
    chestiuni’s last blog post..Minunatul wordpress 2.7

  3. Sa stii ca de asta uitasem! Da maaa, intr-adevar! Era cu „@go.ro”. Ce mandru eram! M se parea ca acel go facea toti banii si ca eram special! : 😀

  4. @Bloghitza, da ma. De asta uitasem! Si dadeam repede cu SAVE la anumite pagini, ca sa le putem citi pe off-line. Ce chin! Si nu mai uit sunetul ala pe care il face modemul cand se conecta! Ce chin pe capu’ nostru… 🙂 😀
    @chestiuni – ha ha ha,,, Ce tare asta cu „acasa”! Daaa, era perioada de glorie a hotmailu-ului!

  5. bloghita, le scriam in notepad ca se deschidea mai repede.
    artistu, eu aveam @home.ro ca ma mai intrebau unii ce e cu adresa aia, inseamna ca sunt acasa?
    primul mail l-am avut totusi pe hotmail pe vremea cand oferea 1mb spatiu. si ma descurcam destul de bine.
    chestiuni’s last blog post..Vezi bai, ninja, ca nu e ca in filme

  6. da, corect, sunetul de conectare. dupa o vreme imi dadeam seama daca se va conecta sau nu doar din sunet. ca era problema cu conectarea…hub-urile alora suportau si ele doar un numar limitat de conexiuni.
    apoi mai era nebunia sa faci rost de o parola si un user de net ca doar nu erai nebun sa iti faci abonament. asta pana a aparut serviciul la romtelecom
    chestiuni’s last blog post..Vezi bai, ninja, ca nu e ca in filme

  7. Daaa cat eram de fericit cand sunetul era prelung si simteam cum vine netul ca VIITURA in Moldova!
    P.S. Aici tre’ sa multumesc si eu ROMTELECOMULUI, ca n-a mai trebuit sas ciordesc tot felul de parole sau sa ma milogesc la unii si la altii! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*