Poarta… din Maramures, a lu’ nenea Adrian!

Sal’tare
In week-end am revazut documentarul TE SALUT GENERATIE IN BLUGI, despre Cenaclul Flacara si nu imi pot scoate din minte aceasta superba poezie scrisa de Adrian Paunescu:
***
La casele taranilor romani
Pe care vesnicia nu-i mai iarta
O institutie se cheama poarta
Prin care intra numai cei stapani.
Diverse vietati mai pot intra
Tirinduse, precum l-i caracterul
Dar pe aceasta poarta suie cerul
In Maramures ca in curtea sa.
Si poarta-i cea mai mare bogatie
Ea costa cat un sat din alte parti,
Biblioteca pare marii carti
Din care afli tot ce se mai stie
Si poti s-o treci pe cosmicele harti,
Miroase-a om , a lemn si-a vesnicie
***

***
Andrei
KIP IN TACI
Sursa imaginii – Porti Maramuresene

6 comentarii publicate

  1. Adrian Paunescu a fost un GENIU, unul dintre GENIALII acestui pamint ! Sint mindru ca i-am fost contemporan ca am participat la 48 de spectacole ale Cenaclului si ca am avut onoarea ca – intr-un oarecare context pozitiv – sa dau mina cu el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*