Piticutul gadilicios cu personalitate! – Jurnal de Tatic ep. 19

Sal’tare
Azi imi fac iar piticutul personaj principal al postarii in Jurnal de tatic!

• Fratilor gata s-a prins cum sta treaba si joaca cu el a inceput sa fie o cursa de pacalire contra cronometru. Noi sa ii ocupam timpul cu tot felul de lucruri de facut si el sa incerce sa stea cat mai mult in brate. Cea mai tare jucarie cu care il pacalim e o floarea soarelui, cu un snur de care tragi si canta. De ce? Pai in primul rand e culoarea si in al doilea rand sunt sunetele clare si simple. Astea sunt cele pe care le intelege cel mai bine
• Saptamana asta am vazut si primele sale lacrimi. Si daca pana acum imi parea foarte rau de el cand plangea atunci cand il durea burtica sau nu putea pur si simplu sa adoarma, aparitia lacrimilor parca face durerea asta sfasietoare. Parca ma face sa incep sa ii promit ca in povestea veche TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA DE MOARTE a lui Ispirescu. Sigur dupa ce te inveti cu treaba asta e OK, dar prima impresie e mult prea grava.
• A inceput sa tina bine de tot capul bine pe verticala. Ba mai mult, e foarte agitat si cand il pun pe umar sa regurgiteze dupa ce a papat se foieste tare de tot si imi infige cate un cap in gura de parca ar fi suporter pe stadion. Eu totusi sper ca daca a invatat lucrul acesta acum de mic sa nu il faca si cand va fi mare, ca nu am chef sa il vad din 2 in doua zile cu bandaje. Ca stiti cum e cu astia bataiosii: DAM NOI, DAM! INSA SI CAND PRIMIM, NE-O LUAM CU DOBANDA! 😀
• Sta bine pe burtica si a inceput sa isi miste si manutele. Ca pana acum dadea doar din picioruse, de parca era pe bicicleta, cand il puneam pe burtica.
• Vede la distanta si e adorabil cum se uita el curios la perdele sau la frunzele pomilor sau la pisoiul nostru cel agitat (Luca) si la tot ce misca in jurul sau! E frumos ca acum a inceput sa aibe si reactii. Se stramba la ce nu ii place, rade pentru toate lucrurile care ii plac, e mirat la toate lucrurile noi. Iar noi suntem foarte fericiti cu fiecare gest in plus pe care il descoperim in fiecare zi!
• Distinge zgomotele si nu mai doarme in „cantat de flex”. Acum il deranjeaza si se sperie. Asta ne-a cam intristat, pentru ca la noi in Giulesti flexul, bormasina si mini-betonierele merg aproape continuu. Insa acu’ asta este! Las’ ca poate incepe sa ii placa cand va creste mai mare! Insa asta cu distinsul zgomotelor are si o parte buna, face distinctia intre muzici. Si am aflat ca Radio Itsy Bitsy ii place, insa nu adoarme cu el. Asa ca ramanem la clasicul Radio Romantic!
• Isi baga involuntar degetelul in gura. Stiu ca nu e chiar o victorie, insa asta e o etapa intermediara pana la momentul in care el va reusi sa prinda jucarii si sa le bage in gurita. Si mult nu cred ca va mai dura, ca incep usor, usor sa il manance gingiile. Sper totusi sa trecem usor peste perioada aparitiei dintilor, asa cum li s-a intamplat unora din prieteni
• Zambeste la chipuri cunoscute. Aici tre’ sa recunoasteti ca oricat de tari ati fi, nu puteti sa nu fiti emotionati si in unele cazuri chiar sa dati si o lacrima ca parinti. De ce atat de multa emotie? Pentru ca un copil este sistemul complex care rectioneaza cel mai rapid la reactiile pe care le ai tu. Problema mai grava e ca tot acum incepe sa dezvolte si sentimente de repulsie vis-a-vis de lucruri, persoane sau situatii. Si asta nu pentru ca si-ar fi format un sistem de valori dupa care ii judeca, ci pentru ca somatic el are o stare de rau in momentul aparitiei acelei stari, acelei persoane sau situatii. Asa ca mare atentie, pentru ca tot acum e posibil ca din aceste situatii copilul sa capete frici sau angoase. Exemplul cel mai clar sunt eu care pana intr-un an din cauza unei pisici care a mieunat extrem de tare langa mine inainte de un an, am capatat o frica extrema de lucrurile pufoase pana pe la 2-3 ani. Imi spuneau parintii, ca aveau o patura pufoasa pe care nu puneam mana. Preferam sa ma trag in coate, dar uram sa o ating! Sigur ca dupa aceea a trecut, insa e posibil ca unele din angoasele de mai tarziu sa fi avut ca punct de plecare si aceasta „sensibilitate”. Asa ca dragilor parinti. atenti mare!
• De ce zic gadilicios in titlu? Pentru ca ma mosteneste si aici, desi imi doream sa nu se intample asta. E un gadilicios si jumatate. Sa vezi ce de-o sa-l mai chinuie mandrutele in „noptile fierbinti”, asa cum m-au chinuit si pe mine. Pe de o parte urasc faptul ca ma gadil, pentru ca par mai mult o fetita razgaiata decat un barbat serios, cap de familie si stalp al casei. Insa pe de alta parte, e frumos ca mandra, sa aibe un punct sensibil la care sa apeleze ca sa ma faca mereu zambitor!

Gata cam astea au fost noutatile de pe „frontul parintesc”!

Andrei
KIP IN TACI