Nu sunt un fandosit, doar un idealist!

Sal’tare
Intalnire clasica de bajeti, care nu s-au mai vazut de cativa ani de la terminarea facultatii, la bere. Si dupa atatia ani cu totii ne intrebam ce am facut pana acum. Nici unul din noi nu am pornit inca o afacere dar ne dorim. Ei bine tot vorbind de antreprenoriat ajungem la probleme spinoase ale acestei CHESTII. Se trezesc in fiecare din noi principii mai mult sau mai putin realiste si reguli mai usoare sau mai grave, dupa care sa ne ghidam in dezvoltarea unui asemenea demers. Ei bine in toate aceste „actiuni”, pe care le implica inceperea si dezvoltartea unei activitati independente apar si treburi pe care nu ai prea vrea sa le faci. De exemplu la inceput nu poti avea si femeie de servici si secretara. Asa ca te apuci sa tragi la mop si matura prin firma, ca nu are cine sa faca curatenie sau te puci sa faci tabele in EXCEL, cu tot felul de formulare, ca pana la secretara cu craci pana in gat si minijupa mai e de lucru. Ei bine din punctul meu de vedere, chiar nu mi se pare injositor. Atata timp, cat tot eu sunt si cel care incheie contracte de mii de euro si tot eu si cu altii suntem cei care gandim previziuni de marketing sau management pentru viitor. Si trecand de la una la alta (ca na, asa e la bere), ne intrebam care ar fi conditiile necesare si suficiente, pentru ca un job sa ni se para atractiv mereu. Doi dintre baieti au sarit rapid cu cele doua clasice: BANI si PROMOVARI cat mai dese. Noi restul mai vroiam CEVA! Acel CHALLANGE, care te face sa stai in priza. Noi vroiam teluri pe termen scurt si lung, dar mai ales doream provocarea dezvoltarii. E aiurea cand jobul pe care il ai nu iti incita imaginatia la solutii ingenioase. E aiurea, cand intri in resemnare si monotonie, pentru ca daca te-a atins virusul astor doua metehne, incepe sa iti placa ideea de „pute, pute, da-i caldutz” si nu mai esti un om care sa vrea dezvoltare, ci ajungi doar sa vrei sa iti fie „caldutz”.
Acu dupa ce ati citit, voi v-ati vazut cazuti careva in capcana resemnarii? Sau sunteti careva treziti din somnul lui „LAS’ SA-MI FIE CALD?” Sau poate sunteti pe aci freelanceri? Daca sunteti. PLEASEEE, nu taceti in gura, ca tare mult as vrea sa ajung si eu unul! INVATATI-NE SI PE NOI, CEI CU MAI PUTIN CURAJ, CUM SA INCEPEM SI MAI ALES CUM SA NE MENTINEM! CA IN GENERAL, STIM CU TOTII CA MENTINEREA E CEA MAI GREA!
P.S. Si daca tot am vorbit, voalat, de START-UP-uri si de curaj hai sa va las si fundal muzical incurajator – Celelalte cuvinte – Un sfarsit e un inceput

Andrei… 😉
KIP IN TACI